Indiferent daca
ești sau nu religios, când treci pe lângă o statuie imensă, ce reprezintă divinitatea, n-ai cum să nu simți măcar un fior.
Fie ca este
vorba despre o statuie a unei culturi apuse sau despre una modernă, sunt foarte multe exemple de statui
impresionante în lume. Nu trebuie să fii
un om religios pentru a fi impresionat de statuile gigantice, ele fiind
adevarate opere de artă încărcate și de eforturi umane de excepție.
Un astfel de
exemplu, poate cel mai cunoscut, este Iisus Mântuitorul din Brazilia, care
străjuiește minunatul oraș Rio de
Janeiro . Inaltă de 38 de metri, lată la nivelul
brațelor de 28 de metri si cântărind 1145 de tone, statuia a fost construită între
1922 și 1931, deși conceputul exista din anul 1850. Statuia reprezintă imaginea
Braziliei şi unul dintre simbolurile culturale şi religioase recunoscute la
nivel mondial. Capodopera este vizitată anual de peste două milioane de oameni.
Statuia
concepută și executată în stil art-deco, din Rio de Janeiro, se află
poziţionată pe muntele Corcovado, la 709 metri înălţime. Monumentul se ridică
pe o înălţime de 38 de metri, incluzând şi piedestalul de 8 metri. In interiorul său,
în octombrie 2006, a fost amenajată o capelă cu o capacitate de 150 de
persoane, în care se organizează ceremonii de căsătorie şi botezuri.
Statuia
Mântuitorului privelişte, impresionantă, asupra oraşului Rio de Janeiro , oraș ce se mândrește de a
avea cea mai mare construcţie în stil art-deco din lume.
Propunerea
pentru realizarea statuii a apărut, pentru prima dată, în jurul anului 1850,
din partea preotului catolic Pedro Maria Boss, care a solicitat bugetul pentru
realizarea unui monument religios în oraş. Isabel, prinţesa imperială a
Braziliei de la acea vreme, a respins propunerea, care a reînceput să fie
discutată în 1889, când Brazilia a devenit oficial republică, cu legi care
delimitează statul de Biserică.
In 1921,
Cercul Catolic din Rio a lansat propunerea din
nou. Publicul a răspuns prin sprijin şi donaţii pentru un simbol care să
reprezinte puterea religioasă din ţară .
Printre ideile de construcţie s-au numărat simbolul crucii, statuia lui
Christos ţinând un glob în mâini sau un piedestal care să simbolozeze lumea. In
final, s-a decis ca statuia să-l reprezinte pe Christos Mântuitorul ţinând
braţele deschise.
Statuia lui
Christos Mântuitorul (Sau „Cristo Redentor”, cum este cunoscut în limba
portugheză) este un simbol larg răspândit care semnifică pace. Construcţia
monumentului a durat nouă ani (din 1922 până în 1931), fiind realizat din beton
armat, iar la exterior din saponit, o rocă mai moale, însă recunoscută pentru
rezistenţă şi manevrabilitate. Cu
sprijinul Franței și Vaticanului s-a reușit realizarea proiectului și sfințirea
statuii la data de 12 octombrie 1931.
Deşi desenul
statuii lui Christos Mântuitorul a fost conceput de un desenator local, pe nume
Heitor da Silva Costa, sculptura a fost realizată de francezul Paul Landowski.
In zilele noastre, costul lucrării se ridică la 250.000 de dolari.
Restaurări ale construcţiei au fost realizate cu
ocazia vizitei lui Papa Ioan Paul al II-lea, din anul 1980. De asemenea, în
2003, au fost construite scări şi ascensoare care să faciliteze accesul la
platforma din apropierea statuii, de unde există perspective spre întreg oraşul
Rio de Janeiro .
In 2008, un
fulger puternic a izbit monumentul şi a degradat degetele, sprâncenele şi capul
statuii. Statuia este lovită de fulgere, în medie, de 12 ori pe vară. Părţile
afectate de ultimul fulger au fost restaurate, iar unele straturi din saponit
au fost înlocuite. Ultima restaurare a avut loc în 2010 şi a vizat
îngrijirea statuii lui Christos Mântuitorul pe interior. Toate rocile folosite
pentru lucrările de restaurare au fost luate din aceeaşi carieră ca şi cele
originale. De asemenea, un sistem complex de iluminare a fost instalat la baza
monumentului.
In lucrarea sa enciclopedică „Brasil e Romenia, Pontes
Culturais” – Ed. Thesaurus – 2010, prof. Atico Vilas, în secţiunea „Sculptura
română în Brazilia”, referindu-se la sculptorul Gheorghe Leonida, menţionează:
„Cel ce vine în zilele noastre la Rio de Janeiro, pe cale terestră, maritimă
sau aeriană, zăreşte imediat minunatul monument dedicat lui Iisus Christos. A devenit
simbolul acestui oraş. Insă, puţini ştiu faptul că un roman a fost creatorul
chipului acelei gigantice sculpturi.
Precizarea făcută de prof. Atico da Mota în
prestigioasa sa lucrare, „Brasil e Romenia Pontes Culturais”, cu privire la
sculptorul Gheorghe Leonida, elimină o omisiune de neînţeles şi aduce la
cunoştinţa milioanelor de vizitatori ai Monumentului un adevăr care constituie
o mândrie pentru spiritualitatea românească.
Gheorghe Leonida s-a născut la Galați, în 1892.
Provenind dintr-o familie influentă din clasa de mijloc, el a fost penultimul
dintre cei 11 copii. Printre frații lui a fost si o pionieră a ingineriei
feminine, Elisa Leonida Zamfirescu și, de asemenea, inginerul Dimitrie Leonida.
Când tatăl său, un ofițer de carieră, a fost nevoit să părăsească orașul
Galați, Gheorghe l-a urmat la București, unde a absolvit liceul apoi a
continuat studiile la departamentul de sculptură a Conservatorului de Arte
Frumoase.
A debutat în
1915, la un salon național. După ce a luptat în Primul Război Mondial, Gheorghe
Leonida și-a continuat studiile de artă în Italia, timp de trei ani. În
decursul activității sale a primit premii la Roma (pentru lucrarea Reveil) și Paris (pentru lucrarea Le
Diable).
In 1925 s-a
mutat la Paris , unde Paul Landowski tocmai
primise contractul pentru realizarea statuii gigantice Cristos Mântuitorul din Rio de Janeiro . Gheorghe
Leonida a fost angajat de către Landowski să sculpteze capul statuii, cu o
înălțime de 3,75 metri.
Intors în
România, Gheorghe Leonida a continuat să sculpteze. A murit în primăvara anului
1942, căzând de pe acoperișul casei familiei sale din București, în timp ce
culegea flori de tei.
Regimul comunist
i-a minimalizat opera, din cauza faptului că Leonida a sculptat mai multe
busturi ale membrilor Casei Regale, astfel că faimoasa sa contribuție din Rio , a rămas uitată. Lucrările lui Gheorghe Leonida se
află azi la Castelul Bran și la Muzeul Național de Artă din București.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu