CELE MAI SPECTACULOASE CRATERE NEVULCANICE DIN LUME

Există pe Pamant, la dispozitia noastra, zeci de urme ale formării Sistemului Solar: meteoritii si asteroizii care şi-au gasit cimitirul pe Pamant. Majoritatea craterelor ce servesc drept amintiri ale impactelor cu Terra s-au erodat pe parcursul succedarii erelor geologice, integrandu-se armonios in natura.

Craterul Meteor, din Arizona, SUA
Localizat in estul Flagstaff-ului, la o distanta de aproximativ 65 kilometri fata de acesta, craterul Meteor, cu un diametru de 1.220 metri si adanc de 180 metri, isi datoreaza impresionantul aspect selenar atat varstei relativ mici, de aproximativ 40.000 de ani, cat si climatului arid din desertul Arizonei de nord, in care este situat. S-a estimat ca autorul craterului, meteoritul Canyon Diablo, alcatuit, in principal, din nichel-fier, avea un diametru de aproximativ 50 metri si cantarea in jurul a 150.000 de tone. Craterul Meteor este, poate surprinzator, proprietate privata si se afla in posesia familiei Barringer inca din anul 1903. Turistii care il viziteaza sunt taxati cu 15 dolari la intrare de Meteor Crater Enterprises, iar un centru pentru vizitatori de pe marginea craterului ofera prezentari multimedia si ocazia de a analiza de aproape fragmente meteorice din fier, gasite la fata locului.

Craterul Wolfe Creek, Australia
La fel ca Meteor Crater din Arizona, Wolfe Creek isi datoreaza starea de buna prezervare atat varstei, de circa 300.000 de ani, cat si mediului australian uscat. Abordand craterul pe sol, vizitatorii trebuie, intai, sa se catere pe o margine inalta de 25 de metri, inainte de a cobori pe podeaua acoperita de nisip a craterului, aflata la 50 de metri sub aceasta bordura. Atat fragmentele de fier oxidat din meteorit cat si sticla formata prin topirea nisipului la impactul cu acesta, au fost gasite in craterul Wolfe Creek, larg de 800 de meteri, atestandu-i originile astronomice. De asemenea, centrul craterului este impregnat de un miez din ghips, un mineral de culoare alba, ce retine apa si care permite cresterea arbustilor si a vegetatiei intr-un desert, altfel, neospitalier acestui gen de fenomene.

Craterul Manicouagan, Quebec, Canada
Manicougan este unul dintre cele mai vechi cratere inca vizibile, cel mai probabil, din pricina locatiei sale, pe Platoul Laurentian sau Scutul Canadian, la aproximativ 300 de kilometri nord de orasul Baie Comeau. Lacul care inconjoara platoul ridicat din jurul careterului masoara aproximativ 65 kilometri in diametru. O teorie interesanta, postulata de cercetatori ca David Rowley, John Sparay si Simon Kelley, avanseaza ideea conform careia craterul Manicouagan, craterul Rochechouart (Franta), craterul Saint Martin (Manitoba, Canada), craterul Obolon' (Ucraina) si craterul Aripa Rosie (North Dakota, SUA) ar fi fost create in timpul unei singure "inlantuiri de cratere", cauzata de un asteroid masiv care s-a fragmentat in zona inalta a atmosferei Pamantului. Desi miscarea placilor tectonice a dus aceste cratere prin toata lumea, cu 214 milioane de ani in urma ele erau suficint de apropiate si chiar aliniate, eventual, intr-atat incat sa poate determina o extinctie in Perioara Triassica a Erei Mezozoice.

Craterul Wetumpka, din Alabama, SUA
Cu aproape 82 de milioane de ani in urma, un meteorit cu diametrul de sub 350 de metri, a intrat in coliziune cu apele scazute ale marii din nordul a ceea ce este astazi orasul Montgomery, din Alabama. Ce a ramas astazi este unul dintre cele mai bine pastrate cratere marine de pe Pamant. Masurand aproximativ 8 kilometri in diametru, craterul Wetumpka prezinta un afloriment stancos pe marginea protubera si o falie de ascensiune in centru, ce tradeaza in mod evident efectele unui impact subit pe patul marin de roca. Reprezentarea artistica alaturata, in conceptia lui Jerry Armstrong, arata felul in care craterul Wetumpka ar fi putut arata la scurta perioada, in termeni geologici, dupa impact.

Lacul-Crater Lonar, India
Unul dintre cele mai faimoase cratere prin impact de pe teritoriul Indiei este lacul-crater Lonar, localizat in apropierea orasului Sultanpur din statul indian Maharashtra. Masurand nu mai mult de 1.6 kilometri in diametru, de la o margine la alta, craterul este, partial, umplut de un lac cu apa sarata, alkalina, avand latimea de 1.200 metri. Craterul Lonar a fost creat de impactul cu o cometa sau un meteorit in epoca Pleistocen, in urma cu aproximativ 52.000 de ani. Craterul isi pastreaza si astazi o buna parte din forma si aspectul sau originale, datorita, in parte, absentei glaciatiunii in regiunea Indiei precum si duritatii bazaltului vulcanic, ce alcatuieste intr-o mare masura solul dur al zonei.

Craterul Pingualuit, din Quebec, Canada
Descoperit la mijlocul anilor '40, dar de mult timp cunoscut indigenilor de aici sub denumirea de "Ochiul de Cristal al lui Nunavik", craterul Pingualuit este locul impactului cu un meteorit ce ne-a lovit planeta cu 1,4 milioane de ani in urma. Lacul care umple astazi acest crater este alimentat doar de precipitatii, rezultand o apa de o puritate exceptionala, cu un continut salin de numai 3 ppm (parti la milion), in timp ce media de salinitate a Marilor Lacuri este de 500 ppm. Cunoscut, formal, sub identitatea "Craterul Noului Quebec", Pingualuit se afla in peninsula Ungava, din nordul indepartat al Quebecului, si masoara 3,5 kilometri in diametru.

Craterele Kaali, din Estonia
In jurul anului 660 i.Chr, un meteorit a patruns in atmosfera Pamantului, s-a spart in cel putin noua fragmente si a intrat in coliziune cu insula baltica Saaremaa, dezvoltand forta unei bombe atomice de tipul celei lansate la Hiroshima. Unele dintre craterele formate atunci s-au umplut, mai tarziu, cu apa din subteran, dar si-au pastrat forma circulara ,caracteristica, de la formare, mult dupa ce ghetarii Erei Glaciare s-au retras. Cel mai mare crater Kaali are o largime de aproximativ 100 de metri si este umplut cu apa din subteran, al carei nivel variaza in functie de sezon. Evenimenul Kaali ar fi putut avea impact si la nivelul apei, nu doar pe uscat; indicii ale ceea ce trebuie sa fi fost o infioratoare tragedie umana pot fi descoperite in antice poeme epice ale vikingilor si finnilor, precum si in mitologia nordica. Principalul crater Kaali a fost denumit "Sfantul Lac" si ar fi putut fi folosit in ritualuri pagane.

Craterul Gosses Bluff, din Australia
Se poate spune despre craterul Gosses Bluff ca arata binisor pentru varsta sa: aproximativ 142 milioane de ani. Localizat in Teritoriul Nordic al Australiei, de o frumusete aspra, craterul prezinta un inel central alcatuit din varfuri care sageteaza cerul de cristal din zona salbatica a Australiei, pana la inaltimi de 150 metri. O populara destinatie turistica, dar nu pentru campat sau aventuri usoare, Gosses Bluff poate fi gasit la 180 kilometri vest de orasul Alice Springs. Sosirea meteoritului Gosses Bluff a cauzat devastare masiva si generala, lasand in urma impactului un crater cu diametrul de 22 de kilometri. Timpul si-a spus, insa, cuvantul, iar climatul local a modelat craterul, acesta masurand in prezent "numai" 5 kilometri in latime.

Lacurile Clearwater, din Quebec, Canada
Lacurile Clearwater sunt o pereche de cratere pline cu apa, amaplsate in Quebec, Canada, in apropierea Golfului Hudson. Asemenea altor cratere foarte vech - in acest caz, aproximativ 300 milioane de ani - craterele-gemene si-au pastrat sturctura de baza gratie patului de roca rigid al Scutului Canadian. Lacurile circulare au 26 kilometri, respectiv 36 kilometri in diametru, iar unul dintre ele prezinta un cerc interior de insule care ii atesta forma pluriinelara. Fenomenul craterelor duble, rar dealtfel pe Pamant, este adesea intalnit pe alte planete si luni stancoase din alte parti ale sistemului nostru solar. Cauza celor de pe Terra ar putea fi aceea ca obiectul de impact s-a frant in doua fragmente in timpul prabusirii prin atmosfera planetei noastre, sau, dupa cum postuleaza unii cercetatorii, asteroidul a fost acompaniat, in ultima sa calatorie, de o... luna.

Craterul Wilkes Land, din Antarctica
Dispunand de avantajul cartografierii solului terestru cu ajutorul tehnologiilor precise ale satelitilor si de camere performante ale caror raze patrund dincolo de limitele vederii umane, noi cratere si ramasite ale impactelor din vechimea Pamantului ies la lumina continuu. Cum aterizarea meteoritilor pe planeta noastra nu este un "privilegiu" al unei singure regiuni, ci un fenomen global, nici chiar lumea de gheata a Antarcticii nu a ramas imuna la asemenea evenimente: ceea ce ar putea reprezenta cel mai mare crater descoperit vreodata este, astazi, adapostit de stratul masiv de gheata al Polului Sud, de milioane de ani. Daca teoriile curente vor fi confirmate, ele indica un crater cu diametrul de 483 kilometri, sapat in linia de coasta a Antarcticii, cu circa 250 milioane de ani in urma. Antarctica era un mediu mai temperat in acea perioada, mai ales in infierbantata zi in care un asteroid cu diametrul de 50 kilometri a aterizat aici, intr-o explozie de proportii. Craterul Wilkes Land, posibil format in conjunctie cu craterul Bedout, din apropierea Australiei, larg de 200 kilometri, ar fi putut fi cauzat de meteoriti ale caror efecte secundare au condus la cea mai rea extinctie in masa din istoria Pamantului: Marele Deces care a incheiat Permianul.

*

VULCANUL MARSILI - UN SUPERVULCAN PERICULOS PENTRU ITALIA

Cel mai mare vulcan subacvatic al Europei ar putea exploda, declansand un tsunami capabil sa acopere sudul Italiei, in orice moment, a avertizat Enzo Boschi, presedinte al Institutului National de Geofizica si Vulcanologie din Italia.

Vulcanul Marsili, plin de magmă, are "pereţi fragili", care ar putea colapsa şi mâine, este de parere Boschi. "Cele mai recente cercetari ale noastre indica o structura slaba a vulcanului, cu pereti plapanzi, si o incinta uriasa, plina cu magma. Toate aceste lucruri ne spun ca vulcanul este activ si ar putea erupe oricand", sustine specialistul.
Evenimentul ar putea rezulta intr-un puternic val tsunami care ar lovi coastele Campaniei, Calabriei si Siciliei. Marsili, inalt de 3.000 de metri si localizat la 150 de kilometri sud-vest de Napoli, nu a erupt niciodată în istoria cunoscută. Vulcanul are o lungime de 70 de kilometri si o latime de 30 de kilometri, iar craterul sau se afla la 450 de metri sub nivelul Marii Tireniene. Mirificul golf Napoli a luat naştere tot în urma unei erupţii catastrofale şi explozive ale unui vulcan gigantic, în epoci revolute. Un pui al acelui vulcan este Vezuviul de astăzi.
"O fractura a peretilor ar elibera milioane de metri cubi de material capabil sa genereze valuri extraordinar de puternice. Desi indicatiile colectate sunt precise, este imposibil de facut o predictie. Riscul este real, dar dificil de evaluat", a mai adaugat Enzo Boschi.

VULCANUL CEL MAI ÎNALT DIN EURASIA - KLIUCEVSKOI- KAMCEATKA

Vulcanul Klyucevskoy, inalt de 4.750 m, din peninsula Kamceatka, a inceput sa erupa in urma cu 5 zile. In prezent cel mai înalt vulcan activ din întreaga Eurasie aruncă acum, în 2011 roci incandescente la inaltimea de peste 100 m.

Situat la 220 mile de localitatea Petropavlovk-Kamceatsky, Klyucesvskoy erupe cu regularitate la fiecare interval de doi ani.
"In prezent a inceput sa arunce si lava incinsa cu o frecventa de 1-6 minute. Spre deosebire de alti vulcani, Klyucevskoy are o activitate lentă, dar care se intensifică odată cu trecerea timpului, acum vulcanul prezinta pericol doar pentru turiştii care nu ţin cont de avertismente şi se aventurează pe pantele sale. Dacă activitatea vulcanica se va agrava este posibil sa se inregistreze scurgeri de lava pe versanţi, iar cantităţile de cenuşă aruncate la mari inaltimi ar putea afecta traficul aerian din regiune", declara Alexei Ozerov, cercetator in cadrul Institutului de Vulcanologie si Seismologie din Kamceatka.
Statia seismologica din apropiere inregistreaza peste 100 de cutremure locale intr-un interval standard de 24 ore. Ultima eruptie a avut loc pe data de 15 februarie 2007, norul de cenusa vulcanica ridicandu-se pana la inaltimea de 8,7 kilometri deasupra marii Bering. Astazi există peste 150 de vulcani în peninsula Kamceatka, dintre care 29 sunt încă activi.

VULCANUL EYJAFJALLAJOKULL (ISLANDA) 2011

Intens mediatizata eruptie a vulcanului islandez Eyjafjallajokull, care a dat peste cap aproape tot traficul aerian din emisfera nordica a planetei, a rezultat in periculoase cantitati de cenusa si fum lansate in atmosfera, probleme serioase pentru calatori dar, trebuie spus, si intr-o frumusete naturala neasteptata.

Eruptia a cauzat un nor de cenuşă pana la altitudinea de 6.000 de metri, care s-a extins deasupra multor tari si a intrerupt traficul aerian din Europa dar si din alte parti ale lumii.

Cenusa are abilitatea de a defecta motoarele avioanelor, un inconvenient care a fortat sa ramana la sol zeci de mii de pasageri. In plus, nu se poate face o predictie argumentata referitor la momentul disiparii cenusii si transformarii spatiului aerian intr-un mediu sigur pentru aparatele de zbor.

Totusi, in paralel cu neajunsurile grave cauzate de eruptia vulcanului islandez, fenomenul va lasa în urmă, exceptand încurcăturile, şi nişte fotografii uluitoare, imagini rare şi valoroase, care atestă forţa şi frumuseţea naturii, rezultatul vizual fiind un spectacol fantastic.

VULCANUL KRAKATAU - UN NOU PERICOL

Vulcanul Anak Krakatau, vulcanul care a produs cea mai mare si mai devastatoare eruptie din istoria cunoscuta, este pe cale sa erupa din nou, ne avertizeaza specialistii. Krakatau a erupt in anul 432 d.Hr., eruptie in urma careia clima s-a modificat, un impuls in plus pentru caderea Imperiului Roman, si apoi, a erupt in anul 1883, ucigand zeci de mii de oameni. Eruptia sa este, din nou, inevitabila, singurul lucru pe care nu il cunosc oamenii de stiinta fiind data la care se va produce catastrofa.

Incepand cu vara anului 2010, Krakatau a aruncat cenusa chiar si de cateva sute de ori pe zi, dar imaginile din satelit arată faptul că, din 17 noiembrie, activitatea sa a început să se reducă. Oamenii de ştiinţă cred, însă, că este doar liniştea de dinaintea furtunii şi că, atunci cand îşi va finaliza conul, Krakatau va erupe din nou. Acest moment se poate întampla, însă, peste caţiva ani sau chiar peste cateva decenii...

 

VULCANUL KATLA ( ISLANDA) - UN PERICOL PLANETAR

Specialiştii spun că există şanse mari ca un vulcan aflat la sute de metri sub un gheţar din Islanda să provoace cea mai mare erupţie din ultimul secol, afectând astfel nivelul apei din oceanul planetar.

Vulcanul Katla are un crater de 10 kilometri şi potenţialul de a cauza o catastrofă de proporţii. Erupţia ar topi gheaţa depozitată în calderă, făcând ca zeci de miliarde de litri de apă să se scurgă pe coasta de est a Islandei spre Oceanul Atlantic.

Ca urmare a numărului mare de seisme din această zonă, specialiştii au început monitorizarea atentă a vulcanului încă din luna iulie, când a avut loc o erupţie de mici proporţii.

Deşi erupţia din 9 iulie a fost una minoră, ea a produs inundaţii care au distrus un pod important, blocând accesul spre alte părţi ale insulei pentru câteva zile.

Ultima erupţie majoră a vulcanului Katla a avut loc în 1918 şi a produs inundaţii majore. La o altă erupţie, din 1755, volumul apei provenite din topirea gheţarilor a fost egal cu volumul obţinut din combinarea celor mai mari fluvii din lume.

Conform datelor istorice, Katla erupe, de obicei, o dată la 40-80 de ani. Ultima erupţie importantă a avut loc acum 93 de ani, astfel că specialiştii spun un eveniment important ar putea avea loc în orice moment.

Katla face parte dintr-un lanţ vulcanic care include şi craterele Laki. În 1783, lanţul a erupt continuu timp de 8 luni, generând multă cenuşă, acid florhidric şi dioxid de sulf, combinaţie care a ucis unul din cinci locuitori ai Islandei şi jumătate din faună. De asemenea, această erupţie a provocat foamete în multe locuri de pe Terra, răcind întreaga planetă timp de un an.

Deşi există posibilitatea ca următoarea erupţie a vulcanului Katla să creeze o iarnă nucleară, specialiştii spun că nu ştiu la ce să se aştepte. Fiecare vulcan are propria personalitate şi nu există un "tipar comportamental".

De asemenea, specialiştii au explicat că efectele diferă în funcţie de tipul erupţiei şi de factorii externi.

Ultimele două erupţii din Islanda, Eyjafjallajokull din 2010 şi Grimsvotn din 2011, au fost foarte diferite. Cu toate că erupţia vulcanului Eyjafjallajokull a fost una relativ mică, compoziţia chimică a magmei şi durata relativ lungă au contribuit la amânarea multor zboruri europene. Erupţia vulcanului Grimsvotn, pe de altă parte, a eliberat o cantitate mult mai mare de lavă, dar a durat doar o săptămână, iar cenuşa din aer s-a depus rapid.

Totuşi, problema principală a Islandei ţine de efectele produse de schimbările climatice. Gheţarii de aici au început să se subţieze şi să se retragă, contribuind la creşterea nivelului apei.

MARELE ZID CHINEZESC - 8851,8 KM

 

In urma unor masuratori finalizate recent, au iesit la lumina portiuni intregi care nu fusesera luate in calcul, aflate in zone muntoase si desertice; potrivit acestora, zidul masoara cu 2.500 km mai mult decat se credea.

Cel mai mare monument al planetei, inclus in Patrimoniul UNESCO, masoara 8.851,8 km, fata de cei 6.300 km estimati pana acum mai ales in baza unor surse istorice. Specialistii in masuratori si cartografiere din Pekin au avut nevoie de doi ani pentru a masura cu precizie, prin intermediul tehnologiei cu raze infrarosii si a celei GPS, enorma bariera a carei constructie se crede ca ar fi inceput in anul 200 i.Ch, pe timpul dinastiei Ming. Dupa ce a rezistat timp de milenii, la ora actuala, integritatea zidului este puternic amenintata de schimbarile climatice si dezvoltarea infrastructurii.

După ce a rezistat invaziilor hoardelor mongole şi asaltului hunilor, Marele Zid Chinezesc este astăzi pe cale de dispariţie, ca urmare a neglijării şi a mineritului ilegal. 
În anumite zone, zidul este distrus în proporţie de 80%, fiind descoperite găuri imense în structura construcţiei.

Conform unui raport publicat în ziarul chinez People's Daily, o secţiune de 150 de kilometri din zona Laiyuan a fost distrusă în totalitate. Cauza ? Mineritul ilegal. Mulţi chinezi sfărâmă structura ce dăinuie de mii de ani în cautarea unor minerale preţioase.

Zidul din zona Laiyuan a fost construit în timpul dinastiei Ming, între 1368 şi 1644. Regiunea este bogată în nichel şi cupru, iar numeroase companii ilegale folosesc explozibili pentru a căuta aceste metale valoroase, afectând astfel structura zidului.

Cu excepţia unor segmente din apropierea Beijingului, cea mai mare parte a Marelui Zid Chinezesc nu este protejată de autorităţi.
Dong Waohui, vice-preşedintele Great Wall Association, afirmă că "singurele zone protejate sunt cele care sunt populare în rândul turiştilor, precum Badaling, în apropiere de Beijing. Dar acele segmente reprezintă doar 50 Km din lungimea zidului. Oamenii se gândesc doar la părţile celebre ale Zidului şi îşi închipuie că arată la fel peste tot ".

"În 2006, guvernul a dat o lege prin care se cere protejarea zidului, dar această problemă a căzut în sarcina oficialităţilor locale. Acestea ar trebui să includă în bugetul local bani pentru lucrări de întreţinere, dar acest lucru nu s-a petrecut", a adăugat Dong.
"Marea problemă nu este mineritul ilegal, ci faptul că nu există lucrări de întreţinere de niciun fel", a concluzionat Dong.

CICERO - DISCURS SCURT IN ANUL 55 e.A. - FOARTE ACTUAL

Bugetul trebuie echilibrat,
Tezaurul trebuie reaprovizionat,
Datoria publica trebuie micsorata,
Aroganta functionarilor publici trebuie moderata si controlata,
Ajutorul dat altor tari trebuie eliminat pentru ca Roma sa nu dea faliment.
Oamenii trebuie sa invete din nou sa munceasca in loc sa traiasca pe
spinarea statului."

( Cicero , anul 55 inainte de Hristos)

IN 2066-67 DE ANI NU S-A SCHIMBAT NIMIC. DE LA ROMANI NI SE TRAGE NECAZUL !!!

IMNURI DE STAT CU MELODII ROMÂNEAŞTI

Două melodii româneşti au fost folosite la imnurile Albaniei şi Israelului.  Albania are un imn a cărui melodie este compusă de Ciprian Porumbescu,  «Pe-al nostru steag e scris unire». Textul albanezilor este o traducere după aceeaşi melodie, dar are idei similare. Asta s-a întâmplat pentru că mişcarea de rezistenţă pentru eliberarea Albaniei îşi avea sediul la Bucureşti şi aşa au ajuns să se inspire de la noi. Albania şi-a câştigat independenţa în 1912 şi la acel moment avea acest imn.
Cazul Israelului este deosebit. Imnul acestui stat - „Hatikva"/ „Speranţă" - a fost inspirat dintr-o melodie populară românească, iar versurile îi aparţin poetului evreu Naftali Herz Imber, stabilit la Iaşi, spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Melodia a devenit apoi imnul mişcării sioniste, iar în 1948, la înfiinţarea Israelului, s-a transformat în imn de stat.

ORAŞE MODERNE PĂRĂSITE

 

In lumea larga exista cateva locuri moderne, insa abandonate. Le cunoastem sub numele de orase-fantoma. Invariabil, in spatele fiecaruia se ascunde o poveste interesanta. Unele, asemenea orasului chinezesc Beichuan, au fost victimele unei calamitati naturale. Altele, cum este cazul orasului San Zhi din Taiwan au fost parasite din motive mai degraba ezoterice. Nemiscarea care inconjoara aceste foste asezaminte umane pare aproape palpabila. In contrast cu linistea asurzitoare care domina aceste taramuri, zumzaiala omniprezenta si haotica agitatie umana care caracterizeaza marile metropole este cu atat mai greu de imaginat.

Beichuan.

In luna mai a anului 2008 autoritatile chineze au anuntat posibila mutare a orasului intr-o zona apropiata, abandonand locatia originala. Motivul nu este greu de inteles: Beichuan a fost una dintre cele mai afectate locatii de catre cutremurul care a avut loc in luna mai a anului 2008 in China. Numarul persoanelor care au cazut victime calamitatii naturale s-a ridicat la 50 000. In urma cutremurului, 80% dintre cladirile orasului au fost distruse, iar putinele care s-au incapatanat sa ramana in picioare devenisera nesigure.

Beichuan urma sa fie parasit in totalitate, deoarece costurile reamenajarii lui ar fi fost mult prea mari, prin urmare solutia optima a parut sa fie relocarea supravietuitorilor. Orasul care in urma cu mai bine de un an numara cateva zeci de mii de locuitori urmeaza sa fie transformat intr-un parc memorial, deoarece locul aflat atat de aproape de epicentrul cutremurului a ramas in continuare foarte vulnerabil.

Beichuan este unul dintre cele mai "proaspete" exemple de oras-fantoma, insa numarul lor este cu mult mai mare. Nu de fiecare data calamitatile naturale au fost cele care i-au alungat pe oameni din cuibul lor, au existat si cazuri cu mult mai ciudate, cand uitarea s-a asezat peste memoria colectiva a localnicilor. Iata o scurta trecere in revista a unora dintre cele mai cunoscute orase-fantoma.

Humberstone si Santa Laura, Chile

Orasul a fost fondat in 1862 in jurul unei mine de nitrati din La Palma, desi denumirea de Humbersone nu a venit odata cu infiintarea sa, ci mult mai tarziu, in 1925, cand a fost botezat cu numele managerului minei, care a adus prosperitatea asezarii. Atat Humbersone, cat si Santa Laura, orasul invecinat, au profitat la maximum de perioada in care comertul cu nitrati era la mare cautare.

In vremurile lor bune, orasele se intretineau de pe urma mineritului si a centrului de procesare, foarte activ in anii '30 si '40. Nitratii reprezentau un ingredient esential in componenta ingrasamintelor, insa odata cu obtinerea salpetrului, unsubstitut sintetic mult mai ieftin, perioada de aur a celor doua orase a inceput sa se apropie de sfarsit.

Activitatea mineritului a alunecat pe o panta descendenta si, odata cu diminuarea cererii, Humberstone si Santa Laura au intrat intr-un lung si sigur declin. Locuitorii au inceput sa abandoneze orasele, putin cate putin, plecacand in cautarea unei vieti mai bune. Pe nesimtite aproape, orasele s-au golit. Doar trei decade au fost necesare pentru ca cele doua asezari, odata prospere si pline de viata, sa se transforme in orase-fantoma.

Acestea au ramas aproape nemiscate de cand ultimii locuitorii s-au mutat in alte orase, mai norocoase. Nisipul uscat al desertului trece cu usurinta prin scoli si teatre abandonate. Chiar si in fabrici, masinariile uzate amintesc de muncitorii care le manuiau odinioara, iar casele, mai darapanate, inca se incapataneaza sa ramana in picioare.

Insa, povestea celor doua asezari nu se opreste aici. In 1970, guvernul din Chile a declarat atat Humberstone, cat si Santa Laura, monumente nationale, iar in 2005, acestea au fost incluse in World Heritage Sites de catre UNESCO.

Intrarea lor sub aripa UNESCO ar trebui sa le fereasca de distrugerea finala care le ameninta si sa contribuie la conservarea si protejarea acestor spatii-simbol ale umanitatii.

Zone ale oraşului Detroit, SUA

Unele zone abandonate sunt parte integranta ale unor orase populate intens. Cum este posibil ca o metropola sa aiba o "inima" goala? Probabil ca unul dintre cele mai elocvente exemple este cel al orasului Detroit, care gazduieste un cartier total abandonat.

"The Motor City" isi ia denumirea de la rolul central pe care l-a jucat in industria de automobile. Atunci cand Henry Ford a schimbat in anii '20 sistemul liniei de asamblare, facand posibila productia in masa, automobilele s-au ieftinit considerabil, ceea ce a dus la o crestere semnificativa a vanzarilor. Cand toate rotitele economiei se invartesc, orasul prospera. In Detroit acest fenomen s-a desfasurat foarte rapid. In anii '50, cu aproximativ doua milioane de rezidenti, Detroit devenise al treilea oras ca marime din SUA.

Numarul mare de angajati si veniturile considerabile pe care le realiza orasul au dus in scurt timp la ridicarea unor constructii opulente si inalte care marcau orizontul Detroit-ului. Detalii sofisticate de arhitectura rasfatau centrele culturale, teatrele si birourile. Era un oras infloritor, iar cladirile sale reflectau pe deplin puterea si bunastarea generata de industria de automobile.

Cum nicio minune nu tine la nesfarsit, decadele urmatoare, mai cu seama anii '70 si '80, nu aveau sa se arate la fel de ingaduitoare. In aceasta perioada, industria americana de automobile a intrat in recesiune. Odata cu ea, si Detroit-ul, atasat cu un cordon ombilical de puternica industrie, avea sa cunoasca declinul.

In vremurile bune, cei mai mari producatori de masini Chrysler, Ford si General Motors produceau 90% din totalul masinilor vandute in SUA. In 2005, cifra scazuse pana la 40%. Cum puterea orasului se baza exclusiv pe productia de masini, situatia a degenerat constant dupa ce amenintarea producatorilor de masini din afara continentului ajunsese sa bata la portile Americii.

Insa vina nu apartinea exclusiv acestora din urma. Suburbanizarea a constituit o cauza secunda. Pe masura ce oamenii se mutau in afara orasului, banii plecau cu ei. Aceiasi schema s-a aplicat si in cazul producatorilor de masini. Fabricile prosperau pe masura ce comertul prospera. Avand teren la dispozitie, managerii au construit fabrici si au adus facilitati si in suburbii. O intreaga zona a Detroit-ului a fost abandonata, in vreme ce putinele cladiri care inca mai functionau incercau sa nu se lase sufocate de inchiderile in masa. Detroit-ul parea a fi in pragul colapsului.

Proprietarii cladirilor nu au avut incontro si au trebuit sa isi abandoneze proprietatile odata ce si-au dat seama ca nu exista cumparatori sau doritori sa le inchirieze. Ani de-a randul, cladirile de birouri, hotelurile, bisericile, teatrele, casele, fabricile si magazinele au fost abandonate sistematic, pana la parasirea totala. Vandalii au spart geamurile, au mazgalit mesaje pe pereti sau au luat cu ei amintiri arhitecturale. Chiar si depoul masiv de tren arata ca o scoica uitata care mai pastreaza ceva din grandoarea de altadata.

In prezent, se fac eforturi de revitalizare a zonei, insa cei care doresc sa construiasca aici prefera sa darame vechile cladiri pentru a cladi pe locul lor alte monumente ale arhitecturii moderne. Cladirile somptuoase de altadata vor fi culcate la pamant si inlocuite cu parcari imense sau cu noi constructii din sticla si fier.

Insula Hashima, Japonia

Hashima este o insula mica, stancoasa, aflata in apropierea coastei orasului Nagasaki din Japonia. Desi minuscula ca marime, insula nu este deloc lipsita de importanta, fiind furnizorul principal de carbune al Japoniei pentru timp de aproape un secol. Asezata deasupra unui depozit de carbune imens, care se prelungea pana in ocean, Hashima reprezenta in sine o oportunitate excelenta de a face avere, ocazie ce nu putea fi ratata.

Dupa descoperirea asezamantului, insula a fost preluata de catre corporatia japoneza Mitsubishi, si astfel Hashima intra in perioada sa de glorie. Liderii corporatiei au prefereat sa construiasca case noi pentru muncitorii care erau adusi aici, decat sa investeasca zilnic in transportarea acestora pana la Nagasaki. Pentru ca spatiul era limitat, constructia cladirilor a mizat pe inaltime, iar familiile care munceau pe insula traiau in apartamente mici si inghesuite, avand bai si bucatarii comune.

Mai tarziu, au fost construite si alte facilitati indispensabile unui micro-oras in dezvoltare: cinematografe, cabinete medicale, restaurante si baruri. Intregul complex era conectat prin intermediul unor tunele subterane. Varful avea sa fie atins in anul 1959, cand insula Hashima devenise cel mai dens populat oras al lumii cu 5.259 de locuitori. Acest record se traducea prin 835 de locuitori pe o suprafata mai mica de un kilometru patrat.

E greu de imaginat de ce oamenii erau de acord sa vina sa locuiasca pe insula in aceste conditii. Insa nu toata lumea ajungea aici din proprie initiativa. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, guvernul japonez a fortat migratia muncitorilor chinezi si coreeni pe insula. Multi dintre acestia nu mai aveau sa isi revada regiunile natale, prinsi in capcanele subterane.

Terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial avea sa aduca conditii de viata mai bune pentru locuitorii din Hashima. Televizoare, radiouri si sali de cinema moderne au aparut pentru a indulci viata rezidentilor. Insula, candva lipsita de vegetatie, revenea la viata odata cu plantarea gradinilor chiar pe acoperisurile cladirilor. Cu toate acestea, perioada de glorie a Hashimei avea sa fie de scurta durata.

La inceputul anului 1974, exploatarea carbunelui intra in declin. Lumea intreaga prefera acum petrolul ca sursa primara de producere a energiei. Liderii companiei Mitsubishi si-au facut publica decizia de a inchide mina. In numai un an de zile, ultimul locuitor al insulei parasea localitatea, iar insula a fost compet inchisa. In urma au ramas doar relicvele a ceea ce odata a fost cel mai dens populat oras. Cabinetul medical inca mai pastreaza un aparat de raze X si un scaun de examinare, ici si colo se ivesc jucarii rupte si abandonate in colturile apartamentelor la fel de parasite. Tunelele care legau orasul sunt inca traversabile, insa "decorate" cu graffiti. In ciuda unui abandon deja indelungat, Hashima a reusit sa se auto-pastreze destul de bine. Si cine stie… poate ca sortii or sa-i zambeasca din nou, odata cu propunerea oficialitatilor japoneze de a fi introdusa in exclusivista lista UNESCO, World Heritage Sit.

Centralia, Pennsylvania, SUA

In vremurile trecute, Centralia din Pennsylvania putea fi descris drept un orasel prietenos cu 3.000 de locuitori, care se puteau bucura de facilitatile obisnuite: magazine, biserici, hoteluri si baruri. Ca si in cazul altor orase americane, Centralia a fost ceea ce se putea numi un "boomtown". Primii locuitori s-au stabilit aici in 1866, iar asezarea a inflorit rapid, in urma profiturilor obtinute din minerit in partea deluroasa a zonei. In cazul particular al acestui oras, ceea ce l-a ridicat, l-a si daramat.

Declinul a inceput brusc in 1962, fara ca nimic sa il anunte. Niste muncitori au ales sa arda gunoiul intr-o cavitate sapata in pamant, cand au aprins din greseala un depozit vast de antracit pe care, in realitate, fusese construit intregul oras. Odata aprins, focul s-a raspandit de la carbunele local la intreaga retea de depozite, cauzand in cele din urma un urias foc subteran.

Atat oficialitatile orasului, cat si cele guvernamentale au incercat ani la randul sa gaseasca o solutie optima pentru a opri focul de sub oras, insa fara prea mare succes. Tehnici ca dinamitarea carbunelui aprins si desprinderea sa de restul paturii, saparea unor transee in vederea separarii sau inecarea taciunilor cu apa, au dat gres, rand pe rand. Ultima solutie posibila pentru salvarea orasului era saparea unei retele adanci de canale subterane pentru a izola punctele fierbinti. Insa costurile exorbitante pe care le presupunea aceasta actiune au facut ca ea sa nu mai aiba loc vreodata. Astfel incat, solutia finala a fost adoptata: orasul trebuia mutat.

In 1981, cu un subsol care ardea mocnit de aproape 20 de ani, locuitorilor li s-a servit cireasa de pe tort atunci cand pamantul s-a deschis la propriu sub picioarele unui baietel de 12 ani, care a reusit sa fuga pentru a-si salva viata. Din groapa adanca de 45 de metri ieseau libere la suprafata, gaze otravitoare de monoxid de carbon.

Un an mai tarziu, guvernul a alocat o suma de 42 de milioane de dolari, necesara relocarii rezidentilor Centraliei, declarand astfel vechiul oras o cauza pierduta. Majoritatea locuitorilor si-au oferit voluntar ajutorul, astfel incat atunci cand evacuarea era aproape gata, orasul era deja abandonat. Aproximativ 20 de oameni s-au incapatant sa nu isi paraseasca casele, astfel incat ei au ramas captivi benevol intr-o alta lume. Guvernul a inchis drumurile si orice alt acces la oras, izolandu-l efectiv de tot restul Americii. Demersul era menit sa minimalizeze orice pericol reprezentat de o posibila izbucnire a focului la suprafata sau de craparea pamantului.

In prezent, drumurile care nu au fost acoperite de vegetatie sunt marcate de fisuri si cratere adanci din care se insinueaza catre suprafata un gaz otravitor. Multe cladiri au fost fie macinate de foc, fie nivelate pentru a impiedica incendierea lor. Tot ce a mai ramas in picioare din ghinionista Centralia este cimitirul orasului si cateva case, inca locuite.

Pripiat, Ucraina

In data de 26 aprilie 1986 o explozie petrecuta la reactorul numarul patru al centralei nucleare de la Cernobal avea sa schimbe odata pentru totdeauna fata Ucrainei si a Europei de est. Cernobal a ramas in memoria colectiva a omenirii drept cel mai grav dezastru nuclear din istoria productiei de energie nucleara. Radiatiile rezultate in urma exploziei au cauzat mii de decese in Ucraina, Rusia si in tarile invecinate, insa efectele pe termen lung ale acestei catastrofe sunt cu mult mai grave: raspandirea bolilor de cancer, copii nascuti cu malformatii, iradierea pamantului agricol. Toate acestea formeaza o suma de efecte ale unei singure cauze, care la randul lor, genereaza si mai multe efecte negative.

Oficialii sovietici de la acea vreme au fost aspru criticati pentru ca nu au informat imediat populatia asupra riscului ridicat de iradiere la care era expusa. Localitatile apropiate au fost in cele din urma evacuate, iar guvernul a ingradit zona calamitatii.

Orasul in care locuiau majoritatea angajatilor centralei de la Cernobal era de asemenea inclus in aria interzisa. Pripiat, care adapostea un numar de 44.000 locuitori, este localizat la mai putin de 5 kilometri de locul dezastrului. Evacuarea nefericitilor locuitori s-a produs intr-un timp record: mai putin de 60 de ore de la producerea accidentului. Pripiat, devenit in scurt timp oras-fantoma ofera si astazi o priveliste macabra, care aminteste de amploarea si drama unei erori umane, un accident nefericit care pare ca s-a intamplat ieri.

Pamantul pe care a fost construit orasul va ramane iradiat pentru sute de ani de acum inainte si, cine stie, poate chiar si atunci cand pericolul va fi trecut, amintirea exploziei si a mortii care s-a raspandit cu repeziciune va bantui in continuare aceste locuri.

Cativa temerari au decis sa ignore averismentele si au intrat in "padurea interzisa". Fotografiile pe care le-au adus cu ei din cealalta lume dezvaluie peisaje de o tristete coplesitoare. Natura si-a cerut dreptul asupra orasului abandonat de oameni. Si l-a primit. Pripiat este acoperit de vegetatie, in vreme ce animalele salbatice isi fac culcusuri in ceea ce a mai ramas din cladiri. Orasul pare inghetat in timp. Paturi facute, cu cearceafuri odata albe, sali de clasa cu banci, birouri, decoratii, parcul de distractii, toate se afla in acelasi loc in care se aflau in urma cu 23 de ani. Doar vegetatia a inceput cucerirea locurilor in care altadata se aflau strazi. Si oameni.