10 FENOMENE SPECTACULOASE

Natura este plină de surprize. Unele sunt încă neexplicate și foarte ciudate, dar cele mai multe au o explicație științifică clară. Deși nu au nimic misterios, ele oferă o priveliște încântătoare.

1. Stâlpii de lumină

Stâlpii de lumină sunt un fenomen optic atmosferic. Aceste fâșii verticale de lumină sunt cauzate de lumina naturală sau artificială, care se reflectă în nenumărate cristale minuscule de gheață, care plutesc relativ aproape de sol.

2. Norii Asperitas

Norii Asperitas sunt întunecați și au un aspect amenințător. Înfățișarea lor pare a anunța o furtună. Însă, de obicei, acești nori se disipează fără ca vreo furtună să se dezlănțuie.

3. Curcubeul roșu

Curcubeul roșu este un fenomen optic și meteorologic. La fel ca un curcubeu obișnuit, el este cauzat de refracția luminii în picăturile de apă din atmosferă. Insă, în cazul curcubeului roșu, soarele trebuie să fie foarte aproape de linia orizontului. De vreme ce fenomenul se formează în condiții de intensitate scăzută a luminii, efectul curcubeului roșu poate fi foarte spectaculos.

4. Norii stratosferici polari

Acești nori se formează în țările scandinave, Alaska, nordul Canadei și Antarctica. Norii stratosferici polari sunt formațiuni iridescente, ca niște mărgăritare, care se formează la altitudini mari.

Spre deosebire de majoritatea norilor, acest tip de nori se formează în stratosferă, la temperaturi foarte scăzute. Din nefericire, din cauza reacțiilor chimice care se petrec în interiorul lor, acești nori superbi contribuie la dfistugerea stratului de ozon.

5. Fulgerele vulcanice

Fulgerele vulcanice apar atunci când cenușa, fragmentele de rocă și particulele de gheață dintr-un nor vulcanic se ciocnesc.

6. Norii Mammatus

Norii Mammatus sunt niște structuri ca niște pungi, care „atârnă” sub un nor de ploaie. Ei sunt creați de aerul rece și saturat (mai greu decât aerul din împrejurimi), care se lasă în jos și formează aceste pungi.

7. Bulele de metan înghețate

Bulele de metan înghețate se formează în Lacul Abraham, din regiunea canadiană Alberta. Este vorba despre bulele de gaz metan emise de plantele în descompunere care sunt prinse sub suprafața înghețată a lacului. In lunile de vară, aceste baloane se ridică la suprafață și se sparg.

8. Norii lenticulari

Norii lenticulari sunt nori cu forme neobișnuite, adeseori comparabili ca aspect cu o farfurie sau o lentilă. De obicei, ei se formează atunci când aerul umed trece peste un munte sau un alt obstacol, dacă temperatura este suficient de scăzută. Din cauza formei lor cizelate, norii lenticulari au fost confundați adesea cu OZN-urile.

9. Furtuna „Supercell”

Acest tip de furtuni este cel mai des întâlnit în zona „Aleii Tornadelor” din Statele Unite și în „Coridorul Tornadelor”, din Argentina, Uruguay și sudul Braziliei. O furtună „Supercell” este o furtună de mare intensitate, cu un curent ascendent vizibil, care se rotește continuu.

Acest curent ascendent, numit „mezociclon”, este cauzat de instabilitatea atmosferică accentuată și poate avea o lățime de mai mulți kilometri.

10. Focul albastru

„Focul albastru” este un fenomen care apare datorită combustiei gazelor sulfuroase emise prin crăpăturile vulcanului Ijen, din Indonezia. Unele dintre aceste gaze se condensează și capătă o culoare albastră atunci când se aprind.

Statuia CHRISTOS REDENTOR de la Rio de Janeiro X

Imensa statuie dedicată lui Iisus Christos, care domină metropola braziliană Rio de Janeiro, de la înalțimea impresionantă a muntelui Corcovado (in traducere, „cocoșatul”), denumită în limba portugheză „O Cristo Redentor” (Christos Mantuitorul) este cunoscută în toată lumea. Prea putini stiu însă – și regretabil pentru noi e faptul ca în Romania acest amănunt nu se cunoaste aproape deloc – că unul dintre realizatorii monumentului considerat una dintre asa-zise minuni ale lumii moderne si comparabil cu celebra Statuie a Libertatii din New York, daruită de francezi americanilor – este sculptorul roman Gheorghe Leonida!

 Monumentul care constituie, deopotrivă, o magistrală operă de artă si un omagiu adus religiei creștine, a fost conceput de inginerul brazilian Heitor da Silva Costa, fiind realizat de inginerul francez Paul Landowski între anii 1926-1931 din beton și steatită (mineral din categoria rocilor metamorfice care au in general în compozitia lor silicat de talc si magneziu).

 A fost inaugurat la 12 octombrie 1931 și are nu mai putin de 30 de metri inaltime, la care se adaugă soclul de 8 metri, sș care acoperă o suprafață de circa 100 m2. In anul 1973 statuia a fost înscrisă oficial sub statutul de monument istoric, fiind deja recunoscută ca emblemă a capitalei braziliene, alaturi de plaja Copacabana sau carnavalul din Rio.

 Monumentul din Parcul National Tijuca, aflat la 710 metri altitudine, este vizitat anual de peste 7-800.000 de turisti. Greutatea sa e estimată la 1.145 tone, din care numai capul – conceput si realizat de Gheorghe Leonida în colaborare cu inginerul francez Albert Caquot – cântărește circa 30 de tone, măsurând 3,75 metri! De asemenea, fiecare dintre mâinile larg deschise ale statuii Mantuitorului are 3,20 metri (anvergura lor este de 28 de metri), iar tunica – are largimea de 8,50 metri.

 Totuși acest „Christ” impresionant este de departe întrecut, ca dimensiuni, de cea mai mare statuie din lume – cea a lui Buddha, din „Templul Primaverii” situat in Zhaocun (China), înalta de 208 metri.

 Insă, dintre statuile Mantuitorului, numai alte trei asemenea opere de artă și arhitectură îl depășesc: cea din Cochabamba, Bolivia (40,44 m, din care 34,20 m are personajul reprezentat), statuia „Regelui Christos” din Swiebodzin, Polonia (52,5 m /33 m) si Christos din Vung Tàu, Vietnam (36 m /32 m).

 Despre monumentul de la Rio de Janeiro trebuie precizat și că la baza sa se află o capelă dedicată – tot în portugheză, limba oficială vorbită in Brazilia – „o Nossa Senhora Apreciada” – adică Sfintei Fecioare Maria, unde sunt celebrate căsătorii si botezuri. Despre artistul roman (cvasi-uitat și poate prea necvunoscut) Gheorghe Leonida, decedat vremelnic în anul 1942, la numai 49 de ani, se poate vorbi mai detaliat într-un articol viitor.

CLOPOTUL ȚAR

Clopotul Țar ( în limba rusă  Țar-kolokol ), este cunoscut și sub numele de Țarski Kolokol , Țar Kolokol III sau Clopotul regal. Este un clopot cu diametrul de 6,14 metri expus în incinta Kremlinului din Moscova. Clopotul a fost comandat de țarina Ana Ivanovna , nepoata lui Petru cel Mare . Nu a fost niciodată în stare de funcționare, suspendat sau tractat.

Clopotul actual este denumit uneori Kolokol III (Clopotul III), deoarece este a treia generație a acestui clopot.

 Clopotnița Țar este situată între Turnul Clpot și Zidul Kremlinului. Fabricat din bronz, clopotul a crăpat în timpul unui incendiu după ce a fost terminat și nu a fost niciodată ridicat. Clopotul este cel mai mare clopot din lume, cântărind 201,924  de kilograme, cu o înălțime de 6,14 metri și un diametru de 6,6 metri. Are o grosime de până la 61 de centimetri. Piesa ruptă cântărește 11.500 de kilograme.

Clopotul este decorat cu imagini în relief de îngeri, plante, medalioane ovale cu sfinți și cu imagini mari ale vieții împărătesei Ana și a țarului Alexei, care domneau în momentul în care a fost turnat ultimul Clopot Țar.

Vedere 1908

Istoricul turnării clopotelor rusești datează din secolul al 10-lea, însă în Biserica Ortodoxă Rusă medievală clopotele nu erau de obicei folosite pentru a indica serviciul bisericesc, ci pentru a anunța ceremonii importante, festivități și ca o alarmă în caz de incendiu sau atac inamic. Unul dintre cele mai mari dintre clopotele timpurii a fost originalul Clopot Țar, turnat în secolul al 16-lea. Finalizat în 1600, a cântărit 18.000 de kilograme și a solicitat 24 de bărbați să-l acționeze. Adăpostit în originalul Turn Clopot Ivan cel Mare în Kremlinul din Moscova, s-a prăbușit la sol într-un incendiu la mijlocul secolului al 17-lea și a fost spart în bucăți.

 Cel de al doilea Clopot Țar a fost realizat în 1655, folosind rămășițele fostului clopot, dar la o scară mult mai mare. Acel clopot a cântărit 100.000 kilograme, dar a fost din nou distrus de foc în 1701. 

După ce a devenit împărăteasă, Ana Ivanovna a ordonat să se folosească piesele pentru un nou clopot, cu o greutate mărită cu încă o sută de tone, și a trimis după ajutor tehnic și meseriași la Munchen și la Paris. Un clopot de o asemenea dimensiune era fără precedent, iar la Munchen nu a fost luat în serios. In 1733, slujba a fost atribuită maeștrilor de turnătorie locală, Ivan Motorin și fiul său Mikhail, pe baza experienței lor în turnarea de tunuri de bronz.

A fost săpată o groapă de 10 metri adâncime în apropierea clopotului căzut, cu o formă de lut. Pereții au fost întăriți cu lut tasat pentru a rezista la presiunea metalului topit. Obținerea metalelor necesare a fost o provocare, deoarece, în plus față de părțile vechiului clopot, au fost adăugate la amestec încă 525 kilograme de argint și 72 de kilograme de aur. După luni de pregătire, lucrările de turnare au început la sfârșitul lunii noiembrie 1734. Prima încercare nu a avut succes, iar proiectul era incomplet când Ivan Motorin a murit, în august 1735. Fiul său Mikhail a continuat lucrarea și a doua încercare de turnare a reușit, pe 25 noiembrie 1735. Au fost adăugate ornamente, pe măsură ce clopotul se răcea, ridicându-se deasupra spațiului de turnare până în 1737.

Un nou ghinion s-a abătut asupra clopotului înainte ca ultima ornamentare să fi fost finalizată. Un incendiu major a izbucnit la Kremlin în mai 1737. Focul sa răspândit până la structura temporară de sprijin din lemn a clopotului. Temându-se de daune, gardienii au aruncat apă rece peste ea și clopot, cauzând unsprezece fisuri. O placă imensă de 10.432,6 kilograme s-a rupt. Focul a cuprins suporturile din lemn, iar clopotul deteriorat a căzut înapoi în groapa de turnare.  

Clopotul Țar III a rămas în groapă timp de aproape un secol. Incercări nereușite de a-l ridica au fost făcute în anii 1792 și 1819. Napoleon Bonaparte, pe timpul ocupației sale la Moscova,  din 1812 , a considerat că ar fi trebuit să  transforme cloptul într-un trofeu pentru Franța, dar nu a reușit să-și realizeze dorința  datorită dimensiunii și greutății sale.

In final, clopotul a fost ridicat cu succes în vara anului 1836 de către arhitectul francez Auguste de Montferrand și plasat pe un piedestal de piatră. Numai bucata ruptă este mai grea decât foarte multe clopote de catedrale din lume atârnat.

Pentru o vreme, clopotul a servit drept o capelă, cu cu ușa formată de zona spartă. Acum este un décor al Kremlinului.

CLOPOLUL NOROCULUI - CHINA

         Clopotul Norocului situat în Templul Foquan, din Pingdingshan , Henan , China ,  se află aproape de Templul Primăverii Buddha, unde se află cea mai înaltă statuie a lui Buddha din lume. Clopotul cântărește 116 tone metrice și are o înălțime de 8,108 metri și un diametru de 5,118 metri în cel mai larg punct.  In momentul instalării sale, s-a revendicat titlul de cel mai greu clopot de funcțiune din lume.

Clopotul a fost turnat în decembrie 2000 și a fost lansat la miezul nopții în ajunul Anului Nou în aceeași lună. Suprafața clopotului este împodobită cu 36 de modele de petale de lotus. Este o realizare a Chinei moderne.






In apropere geografică se află Templul Primăverii cu cea mai mare stauie din lume reprezentând pe Buddha (Vairocana Buddha), lucrare remarcabilă relizată de China modernă.

CEA MAI INALTĂ STATUIE DIN LUME - Templul Primăverii 1 X

La Templul Primăverii (sau al Izvorului) în localitatea Zhaocun din județul Lushan, Henan, China, se află o statuie gigantică a lui  Buddha. Este o statuie dedicată lui BudaVairocana  construită între anii 1997 și 2008. Templul este situat în zona cu dechidere scenică Fodushan, aproape de autostrada națională nr. 311. Stauia propriu-zisă are 128 m, inclusiv un soclu cu frunze ​​de lotus înalt de 25 m de la bază. Până foarte de curând a fost cea mai înaltă statuie din lume.

Având în vedere soclul, adică edificiul de 25 m de sub statuie, monumentul are o înălțime totală de 153 m. Incepând din octombrie 2008, dealul, pe care se află statuia, a fost remodelat pentru a forma două piedestaluri suplimentare, cel superior fiind de 15 m înălțime. Inălțimea totală a monumentului se spune acum că ar fi de 208 m (desigur măsurat cu teodolitul).

Proiectul în ansamblu a fost estimat la un cost de aproximativ 55 milioane dolari, din care 18 milioane de dolari au fost cheltuiți pe statuie. Acesta a fost inițial estimată a fi compusă din 1100 de elemente de cupru (nu bronz sau alamă) turnate, cu o greutate totală de 1.000 de tone. Sub statuie se află mănăstirea budistă, Templul Primăverii.

           Templul Primăverii al lui  Buddha și-a primit numele de la sursa de apă termală din  apropiere, Tianrui, unde izvorește apă la 60 ° C, apă renumită în zonă pentru proprietățile sale curative. 

In apeopiere geografică de Templul Primăverii se află Templul Foquan, construit în timpul dinastiei Tang, care găzduiește “Clopotul Norocului ", amplasat pe vârful numit Capul Dragonului. Acest clopot de bronz cântărește 116 de tone.

Clopotul are o înălțime de 8,108 metri și un diametru de 5,118 de metri în cel mai larg punct. In momentul amplasării sale, s-a revendicat pentru el titlul de cel mai greu clopot în funcțiune din lume.

Clopotul a fost turnat în decembrie 2000 și a fost lansat la miezul nopții în ajunul Anului Nou în aceeași lună. Suprafața clopotului este împodobită cu 36 de modele de petale de lotus.
Complexul religios cu gigantica sa stauie a fost realizat de China modernă - comunistă.