SCĂRILE CASTELELOR - FORTIFICATE

Scãrile din interiorul castelului şerpuiau în direcţia acelor de ceasornic. Acest mod de construire servea unui scop foarte concret. Asediatorii care urcau erau dezavantajaţi la mânuirea spadelor, deoarece majoritatea se foloseau de mâna dreaptă în mânuirea armelor. Pe de altã parte asediaților le venea mai uşor sã lupte la coborâre. Dacã nu aveau de-a face cu atacatori stângaci...

CASTELUL WINDSOR

In Anglia se află cel mai vechi și mai mare castel european încã locuit din lume. Acesta este castelul Windsor, în vârstã de 900 de ani, una din reşedinţele somptuoase reginei Elisabeta a II-a. Iniţial şi acesta se încadra în tipologia forturilor de lemn, fãcând parte dintr-un ansamblu de 9 astfel de forturi ridicate de regele William I. Mai târziu s-a transformat într-o construcţie de piatrã, adãugându-i-se inclusiv un turn rotund de cãtre Henri al II-lea. Eleganța i-a fost conferită de adaosurile și renovărilor succesive pe pacusul veacuilor. Sub clădirea castelului curge Tamisa care face legătura pe apă cu Londra. 

PLANUL HIPPODAMIC

Planul hippodamic  în urbanism, este un tip de organizare a orașului în care străzile sunt rectilinii și se întretaie în unghi drept, creând insule de formă pătrată sau dreptunghiulară.

Adjectivul hippodamic este un derivat al numelui arhitectului antic grec Hippodamos (498-408 e. A), considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi rectilinii și largi care se întretaie în unghi drept.

Planul de tip hippodamic a fost folosit prima oară în oraşul Mohenjo Daro (dispărut), din India, cu 4500 de ani în urmă. Casele în acel oraş erau situate de o parte şi de altă a străzilor, cu pereţii din spate îndreptaţi spre stradă pentru a feri gospodăria de soare şi de praful de la căruţe. Orașul avea la cea vreme și un sistem de canalizare eficient.

Planul central al orașului Le Havre recontruit după cel de al 

Doilea Război Mondial