vineri, 19 ianuarie 2018

BORDELURI DIN LAGĂRE NAZISTE


In spatele porţilor de la Auschwitz s-a aflat una dintre puţinele cunoscute orori ale naziştilor, bordelurile pentru prizonieri. Pentru a încuraja munca asiduă a deţinuţilor, Heinrich Himmler a ordonat înfiinţarea bordelurilor în toate lagărele de concentrare din Europa.
Bordelurile de la Auschwitz, locul în care deţinuţii torturaţi erau ''răsplătiţi'' cu partide de sex urmărite prin vizoare de ofiţerii SS. Se practica doar poziţia misionarului
Planul straniu implementat din octombrie 1941 oferea ''bonusuri'' deţinuţilor care lucrau din greu în cadrul lagărelor. S-a notat că deţinuţii înfometaţi şi torturaţi primeau dreptul la o vizită la bordelul din lagăr dacă ajungeau la o anumită performanţă. 
Prima ''Casă cu Păpuşi,'' după cum era cunoscută, a fost construită în 1942, în spatele uşilor lagărului de concentrare din Austria. Au urmat cele din Revensbruk, Buchenwald, Dachau şi Flossenberg. În total, au fost construite 10 bordeluri. Printre cele mai mari erau cele din Auschwitz, bordelul poreclit ''Puff'' aflat în blocul 24. Conform estimărilor, 1,1 milioane de persoane au fost ucise prin torturi oribile în cadrul lagărului de la Auschwitz. 
Heinrich Himmler în fața unui bordel de lagăr (Muzeul Auschwitz)
Bărbatul însărcinat să implementeze planul a fost doctorul Siegfried Schwela. În cadrul unei întâlniri, bărbatul a oferit ofiţerilor instrucţiuni privind administrarea bordelului. Atât femeia, cât şi bărbatul trebuiau să fie ''curaţi'', femeile erau sterilizate şi doar poziţia misionarului era permisă. De asemenea, a cerut ofiţerilor SS să urmărească întregul act prin găuri de spionaj, pentru a se asigura că femeile nu petrec mai mult de 15 minute cu fiecare prizonier. Regulile erau clare, femeile germane se puteau culca doar cu bărbaţi germani, în timp ce cele slave doar cu bărbaţi slavi. Evreilor şi ruşilor le era interzisă vizita la bordel.
Femeile care nu erau evreice erau încurajate să întreţină relaţii sexuale cu ceilalţi deţinuţi pentru a primi condiţii de trai şi hrană mai bune. Acestea trebuiau să aibă în jur de 20 de ani şi puteau avea între 6 şi 8 parteneri de la ora 20:00 la ora 22:00. Aproximativ 21 de femei prizoniere lucrau în cadrul bordelurilor de la Auschwitz care erau denumite Sonderbauten (clădiri speciale) Ultimul bordel a fost deschis în 1945, anul în care cel de-Al Doilea Război Mondial se încheia. 
In general, bărbaţii erau mult prea extenuaţi fizic sau bolnavi pentru a întreţine relaţii sexuale. Iga Bunalska, din cadrul Auschwitz Study Group, a declarat că ''ofiţerii SS veneau în clădire când ajungea un transport nou şi spuneau că vor oferi o muncă mai uşoară femeilor. Femeile se oferau voluntare. Unele renunţau după ce aflau despre ce este vorba, dar majoritatea acceptau. Dacă o femeie era frumoasă şi sănătoasă, medicii o consultau şi apoi începea să muncească în bordel. Desigur, femeia nu trebuia să fie evreică''.
''Femeile primeau o cameră călduroasă, mâncare bună şi haine scumpe confiscate de la persoanele decedate în camerele de gazare. 
Declaraţiile şocante ale prizonierilor au fost descoperite de Auschwitz Study Group din cadrul muzeului din Polonia. Unul dintre prizonieri, Jozef Szajna, îşi aminteşte că ''bordelurile făceau parte din modul în care ofiţerii SS doreau să chinuie deţinuţii. A fost construit pentru a umili oamenii. Era doar un alt exemplu al cinismului şi cruzimii germane.''


Publicat de la Niciun comentariu:

miercuri, 17 ianuarie 2018

CAPUL REGELUI HENRIC al IV-LEA AL FRANȚEI


In 1793, revoluţionarii francezi, cel puțin de sălbatici ca bolșevicii lui Lenin, au pătruns în cripta din Basilica Sfântul Denis din apropiere de Paris şi au pângărit mormintele regilor Franţei decapitându-i şi aruncându-le trupurile într-o groapă comună împreună cu cadavrele nobililor ghilotinaţi.
(w460) Biserica c
Efigiile regelui Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoanetta
Printre rămăşiţele pângărite atunci se afla şi mumia regelui Henric al IV-lea al Franţei, primul monarh francez din familia de Bourbon.
Capul lui Henric a fost furat, se pare, de un regalist, şi timp de peste două secole a fost transmis din om în om în colecţii private până a fost redescoperit în ianuarie 2010 de un jurnalist, Stephane Gabet.
Revoluţionarii ar fi distrus Basilica Sfântului Dennis cu totul dacă arheologul Alexandre Lenoir nu ar fi reuşit să-i convingă pe liderii revoluţiei că biserica cu efigiile sale este un monument istoric de patrimoniu.
(w460) Mormântul
Mormântul regelui Henric al Vi-lea și al reginei Maria de Medici
Lenoir a reuşit să includă Basilica Sântul Denis în Muzeul Monumentelor Franceze, datorită sculpturilor şi frescelor care împodobesc mormintele regilor Franţei.
După exilarea lui Napoleon Bonaparte pe insula Sfânta Elba, monarhia a fost restaurată, iar familia de Bourbon a ordonat ca rămăşiţele regelui decapitat Ludovic al XVI-lea şi ale Mariei Antoaneta să fie recuperate.
Anchetatorii regali au descoperit în iarna lui 1815 nişte rămăşiţe despre care s-a presupus că ar aparţine ultimilor monarhi francezi. O portjartieră, care se pare că i-a aparţinut reginei, a fost descoperită cu rămăşiţele care i-au fost atribuite.
Imagini pentru Biserica Saint Denis

In 1817 au fost dezgropate osemintele regilor Franţei care fuseseră aruncate de revoluţionari într-o groapă comună, dar a fost imposibil de stabilit care oase aparţin cărui rege sau regină.
Din ordinul regelui Ludovic al XVIII-lea, rămăşiţele predecesorilor săi au fost îngropate într-un osuar în cripta bisericii în spatele a două plăci de marmură pe care sunt scrise numele tuturor membrilor caselor regale franceze care fuseseră înmormântaţi în basilică până la Revoluţia Franceză, când le-au fost pângărite mormintele.
Un cap îmbălsămat, despre care se zvonea că ar fi fost al lui Henric al IV-lea, a fost păstrat în colecţii private timp de 200 de ani.
In ianuarie 2010, jurnalistul francez Stephane Gabet a reuşit să-i dea de urmă până în podul casei unui funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor, Jacques Bellanger.
Potrivit lui Gabet, un cuplu a cumpărat capul mumificat la o licitaţie de la începutul secolului al 20-lea, iar Bellanger l-a achiziţionat de la soţie în anul 1955.
In 2010, o echipă de specialişti condusă de doctorul Philippe Charlier, expert în medicină legală, a analizat capul mumificat la Spitalul Universitar Raymond Poincare din Garches. Cercetătorii au descoperit, că într-adevăr, acesta este capul pierdut al lui Henric al IV-lea.
      Catedrala din Saint-Denis, cunoscută și ca Basilica Saint-Denis, este o biserică gotică aflată în centrul orașului Saint-Denis, acum o suburbie din nordul Parisului. Clădirea este de importanță istorică și arhitecturală, deoarece capela sa, terminată în 1144, este considerată a fi prima biserică gotică.
Imagini pentru Biserica Saint Denis
Din secolul al X-lea și până în anul 1830 toți regii Franței, cu trei excepții, au fost îngropați în această biserică. În cursul Revoluției Franceze a avut loc profanarea mormintelor regale din Saint-Denis (pe larg: Profanation des tombes de la basilique Saint-Denis).

Alți membri ai familiilor regale și nobili

Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)