vineri, 8 iulie 2016

NU JAMES COOK A DESCOPERIT AUSTRALIA


Dacă cineva își propune să fie exigent „până la sânge”, ar spune că Australia a fost descoperită de stramoșii aborigenilor, undeva acum vreo 40.000 de ani. Cu circa 40 de milenii înainte ca James Cook să vadă lumina zilei. Dar se va lăsa deoparte aceasta teorie adevărată si se va îndrepta atenția asupra „redescoperirii” Australiei, de data aceasta de către navigatorii și descoperitorii europeni.

O anumită Istorie spune că James Cook a pus pentru prima dată piciorul pe actuala plajă din Sydney, în 1770. Ceea ce a făcut însă navigatorul și geograful englez a fost să identifice coasta de est a continentului de la antipozi și să realizeze o cartografiere corectă a acesteia. In realitate, Australia a fost atinsă pentru prima dată de olandezii Abel Tasman și Dirk Hartog, urmați de englezul William Dampier, același căpitan care l-a abandonat pe Alexander Selkirk (alias Robinson Crusoe) pe o insulă pustie din Pacific. La mitul descoperirii Australiei de catre James Cook trebuie adaugată încă o concepție care s-a împământenit, în mod eronat, în conștiința oamenilor. Orice elev învață astazi ca micul continent a fost „scos la lumina” de „capitanul” Cook. O gravă eroare dacă se ia în seamă că, în 1770, englezul nu era mai mult decat un locotenent in armata britanică.

SHAKESPEARE ȘI MISTERELE SALE


Este cunoscut drept cel mai mare scriitor și dramaturg care a trăit vreodată, și asta în ciuda faptului că nimeni nu știe cine a fost el cu adevarat, omul de teatru sau un erudit de viță nobilă. Shakespeare este, cu siguranță, un pseudonim, iar personajul din spatele sau a rămas, chiar și astăzi, acoperit de mister. Ceea ce se știe, însă, mai puțin este faptul ca operele sale nemuritoare sunt, in realitate, preluări și adaptări ale unor povestiri mai vechi.

Dacă se ia, spre exemplu, tragedia lui Hamlet, printul Danemarcei, scrisă in anul 1603 - probabil una dintre cele mai faimoase opere a ilustrului dramaturg. Desi creditul îi aparține în întregime lui Shakespeare, povestea lui Hamlet își are originea intr-un mai vechi mit scandinav din Danemarca. Originalul nu s-a păstrat, dar se poate afirma îndreptățit că versiunea englezului este, totuși, cea mai reușită.

ZIUA NAȚIONALĂ A SUA GREȘITĂ


Orice om cult știe și In orice școală din lume, la lecția de istorie, profesorii îi învaâă pe copii că independenta Statelor Unite ale Americii a fost obținuta în data de 4 iulie 1776, zia de 4 iulie fiind chiar ziua natională a SUA. Fără a greși se poate afirma, însă, că guvernanții de la începuturi s-au grăbit cu proclamarea acestei date, iar manualele de istorie ar trebui modificate.

După șapte ani de razboi intre statele americane și Marea Britanie, regele George al III-lea si oficialii americani au decretat încetarea ostilităților la 3 septembrie 1783. Practic, în aceea zi a intrat in vigoare Actul de Independenta semnat la 4 iulie 1776.

NAPOLEON A FOST ÎNALT


Napoleon nu a fost un om mic de statură. In istorie a ramas drept „Le petit corporal” – Micul caporal – motiv suficient pentru unii ca să îl compare cu un alt „mic caporal” din sec.al 20-lea. Unul ale carui intentii de cucerire a lumii s-au frânt la fel de dezastruos și tot în Moscova sau la portile ei. Ambii au cucerit Europa ca niște forțe ale naturii, Ceea ce ne interesează este cât de „mic”, ca statură, a fost Napoleon și cât de îndreptățită a fost imaginea dobândită in istorie.


Napoleon nu a fost un om mic de statură. In istorie a ramas drept „Le petit corporal” – Micul caporal – motiv suficient pentru unii ca să îl compare cu un alt „mic caporal” din sec.al 20-lea. Unul ale carui intentii de cucerire a lumii s-au frânt la fel de dezastruos și tot în Moscova sau la portile ei. Ambii au cucerit Europa ca niște forțe ale naturii, Ceea ce ne interesează este cât de „mic”, ca statură, a fost Napoleon și cât de îndreptățită a fost imaginea dobândită în istorie.

S-a spus, de-a lungul timpului, în special de către inamicii împaratului francez, că ambițiile sale de dominare a Europei au fost rezultatul înalțimii sale reduse, un complex pe care Napoleon a încercat să îl compenseze prin victorii armate strălucite. De fapt, Napoleon avea o înalțime de 174 de centimetri, cu mult peste media barbaților din sec.al 18-lea, când a trăit. Porecla de „micul caporal” a venit ca urmare a unui obicei din armata franceză, acela prin care superiorii în grad își ironizau subalternii. Aceasta a ramas valabilă, chiar și după ce Napoleon a devenit împărat.
Conflictul cu restul Europei, având la bază ideile revoluționare franceze a condus la o perioadă de război total de-a lungul continentului, iar campaniile sale victorioase și ingenioase sunt încă studiate la academii miltare din întreaga lume. Deși considerat un tiran de către oponenții săi, el a rămas în istorie și datorită creării Codului Napoleonian, care a pus fundațiile legislației administrative și judiciare în majoritatea țărilor Europei de Vest.și chiar de est.
.

EDISON NU ESTE INVENTATORUL BECULUI


Cu toate că este unul dintre cei mai prolifici inventatori din istorie (1093 de invenții), Thomas Edison nu este chiar părintele de drept al multora dintre ele. Realitatea este că unele aparțin tehnicienilor care lucrau alături de el, în timp ce altele nici măcar nu au văzut lumina în laboratorul său. Un exemplu ar fi becul electric, invenția cea mai cunoscută a lui Edison. Acesta a fost inventat cu patru decenii înainte ca Thomas Edison să se nască. Autorul a fost omul de știință englez, Sir Hamphry Davy. Totuși, Edison a ajuns să fie recunoscut drept părinte al becului electric.


Marea problemă a becului patentat de Davy a fost aceea că filamentul de carbon propus de el nu rezista mai mult de câteva ore, becurile trebuind schimbate de mai multe ori pe zi. Zeci de inventatori au încercat să îmbunătățească inovația englezului, dar cea mai buna idee a fost cea a lui Edison. Dacă până la el, becul cu rezistența cea mai sporită funcționa maxim 12 ore, filamentul propus de acesta dura chiar și câteva zile, o performanță excepțională pentru acele vremuri... excepțională, dar nu prima. De aici și până la a i se acorda paternitatea becului electric nu a mai fost decât un pas.

DATA CRĂCIUNULUI NESIGURĂ


Crăciunul este cea mai mare sărbatoare a crestinatății, moment în care toți credincioșii sarbatoresc Nașterea Mântuitorului. Nu există, totuși, nicio mențiune biblică sau de altă proveniență care sa indice data de 25 decembrie drept cea în care s-a născut Iisus. In prezent, există mai multe ipoteze cu privire la originile Crăciunului, dar poate cea mai importantă este cea privitoare la cultul asiatic al zeului Mithra.
Crăciunul este cea mai mare sărbatoare a crestinatății, moment în care toți credincioșii sarbatoresc Nașterea Mântuitorului. Nu există, totuși, nicio mențiune biblică sau de altă proveniență care sa indice data de 25 decembrie drept cea în care s-a nascut Iisus. In prezent, există mai multe ipoteze cu privire la originile Crăciunului, dar poate cea mai importantă este cea privitoare la cultul asiatic al zeului Mithra. 

Crăciunul este cea mai mare sărbatoare a creștinătății, moment în care toți credincioșii sărbătoresc Nașterea Mântuitorului. Nu există, totuși, nicio mențiune biblică sau de altă proveniență care sa indice data de 25 decembrie drept cea în care s-a născut Iisus. In prezent, există mai multe ipoteze cu privire la originile Crăciunului, dar poate cea mai importantă este cea privitoare la cultul asiatic al zeului Mithra. 
Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peșteră în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ținut au venit să i se închine. El a capturat taurul divin pe care l-a sacrificat pentru a organiza un banchet alături de soare. Din sângele taurului se spune că au apărut toate plantele și animalele folositoare omului. Străbătând ziua cerul, Mithra vede și aude totul din cer sau de pe pamânt întrucât el are 10.000 de ochi și 1000 de urechi. El este înarmat cu o măciucă de lemn ferecat cu care alungă demonii (alegorie pentru nori) ce năvălesc spre el. In Iranul arhaic, Mithra era o divinitate de prim rang. Ii erau consacrate ca simbol și emblemă crizantemele, trandafirii și era zeul suprem al oștirilor. Cultul lui Mithra a fost introdus de regele persan Artaxerxes al II-lea (405-362 î.Hr.). Cultul lui Mithra s-a răspândit și în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul Roman prin anul 100 e.N., prin intermediul soldaților romani, cultul lui Mithra fiind un cult exclusiv pentru bărbați.
Era cunoscut sub titlul "Deus Sol Invictus". Sărbătoarea cea mai importantă în cinstea zeului fiind nașterea sa pe 25 decembrie.

După liberalizarea creștinismului în Imperiul Roman de către Constantin cel Mare, în februarie-martie, anul 313 e,N (prin edictul de la Mediolanum, azi Milano, semnat împreună cu Licinius) cultul acestui zeu persan a cunoscut un declin puternic. Senzația de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulian Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariția completă a lui din lumea romană. Cultul lui Mithra a pătruns și în Dacia după cucerirea traiană din 106 e.N.
 Apare o asemanare mai mult decât izbitoare între data Crăciunului creștin și săbăoarea nașterii zeului Asiatic. Numeroase voci afirmă că primii creștini au încercat să facă uitat puternicul cult al lui Mithra. Astfel au înlocuit sărbătoarea acestuia cu Căciunul. In fond numeroase sărbători păgâne au fost modificate și în locul lor au fost adatate sărbători creștine.



OCOLUL LUMII TREBUIE ATRIBUIT LUI ELCANO


Fernando Magellan se numea în realitate Fernão de Magalhães, fiind portughez de origine, născut în localitatea Sabrosa, Trás-os-Montes e Alto Douro, în 1480. Deapre el se știe că și-a oferit serviciile regilor Spaniei pentru o călătorie în jurul lumii (care a durat intre anii 1519 si 1522). Se mai știe că a fost primul navigator și exploratory European carev a navigat în Oceanul Pacific de astăzi. Se mai știe că a fost ucis la 22 aprilie 1521, de către locuitori barbari din insulele Filipine. S-a trecut ușor peste contradicția provocată de faptul că a pierit înainte de terminarea călătoriei. El a avut meritul de a fi programat ocolul lumii pe calea apelor, dar realizarea efectivă a călătoriei a aparținut secundului său Juan Sebastian Elcano. Pentru corectitudine omul care ar trebui să poarte laurii acestei reușite nu este altul decât Elcano, care de la moartea lui Magellan a trebuit să mai traveseze două oceane și să mai ocolească un continent, Africa.
                                                              Juan Sebastian Elcano
                                                                 Fernão de Magalhães



PRIMUL PREȘEDINTE AL SUA


George Washington nu a fost primul presedinte al Americii. Toata lumea stie ca Washington a fost primul presedinte al Statelor Unite ale Americii (din cei 43 de presedinti din istorie). Realitatea este, însă,  cu totul alta. In timpul Revoluției Americane, Congresul Continental (sau Congresul Statelor Unite) l-a ales pe Peyton Randolph ca prim presedintePrima mișcare politică a lui Randolph a fost aceea de a crea o armată care să se opună Angliei, iar în fruntea acesteia l-a numit chiar pe George Washington.

In anul 1781, Randolph a fost succedat de John Hancock. După victoria lui Washington în Batalia de la Yorktown, Hancock i-a trimis o felicitare generalului american, acesta răspunzându-i printr-o alta misivă în care i se adresa cu apelativul „președinte al Statelor Unite”. La opt ani după încheierea războiului, și după alți doi președinți, Washington, beneficiind de uriașul capital politic obținut în urma victoriei împotriva Angliei, a devenit primul președinte ales în mod democratic. Strict vorbind, însă, George Washington a fost de abia al cincilea președinte al Statelor Unite.