STATUIA LIBERTĂȚII DE LA NEW YORK

Lors des émeutes de 1848, Bartholdi fut le témoin d’un incident qui fut le point de départ de son inspiration. Devant une barricade, des émeutiers s’étaient arrêtés, trop découragés pour donner l’assaut. C’est alors qu’une jeune fille apparut une torche à la main.

            Ea a sărit pe baricadă în mijlocul gloanțelor, antrenând în urma ei pe toți apărătorii rebeli. Bartholdi a avut în fața lui imaginea statuii la care a visat, dar care a început să se realizeze în 1874. In primul rând a făcut o statuie de trei metri înălțime, pe care, ulterior a mărit-o de patru ori, până la zece metri.

In 1875, un comitet s-a format un comitet pentru construirea statuii ce trebuia plasată pe Bedloe-Island, o insulă în New York Harbor (portul). Statuia Libertății pare să primească vizitatorul dinspre ocean și să ilumineze portul. Acest monument va fi executat cu plăci de cupru executate cu ciocanul și nituite pe o armura de fier intern, executarea fiind încredințată lui Eiffel. S-a deschis și o subscripție  națională cu ajutorul presei. Poporul francez trebuia să ofere statuia, iar executarea piedestalului revenea americanilor.

In cele din urmă, statuia a ajuns la patruzeci și opt de metri înălțime. Inainte de transportul în America, statuia a fost dezmembrată. Astfel a fost expediată în 210 de părți la bordul navei L'Isère. Primul nit s-a bătut la 12 iulie 1886 și în ultimele la 28 octombrie, în prezența președintelui Cleveland.

Era o zi cu ceață și cu o ploaie rece. Ziua a început cu o paradă civilă și militară. Lesseps a vorbit și a proclamat statuia "a opta minune a lumii. „Apoi a fost rândul senatorului Evarts să țină un discurs, dar el nu a avut prea mult noroc. Una dintre propozițiile discursul său a fost aplaudată, iar Bartholdi aceasta cu sfârșitul discursului, și el a tras frânghia care a dezvăluit statuia.

Atunci când a apărut fața „Libertășii“, toate sirenele de port au început să urle, o navă a tras o salvă, orchestra a început să cânte imnurile naționale. Doar după toate astea, bietul Evarts a reușit să-și termine discursul.

BUST AL LUI NAPOLEON DE RODIN

Un bust al lui Napoleon, sculptat de Auguste Rodin, sa scufundat într-un sat american din estul Statelor Unite, înainte de a fi găsit din întâmplare. O lungă investigație a clarificat odiseea muncii.

Statuia din marmură albă era vizibilă într-un colț al camerei Consiliului Local Madison, o suburbie a statului New Jersey de 16.000 de locuitori. Timp de 80 de ani, lucrarea așezată pe un piedestal s-a contopitt cu designul interior al acestei clădiri suburbane. In timpul marilor sesiuni ale consiliului, participanții treceau indiferenți  pe lângă bustul realizat, totuși de  ..."A. Rodin"

In 2014, o studentă de 22 de ani a fost recrutată pentru a face inventarul obiectelor din clădire, obiecte ce cuprindeau inclusiv un bust de bărbat drapat într-o capă, ce evoca un imperator roman. Mallory Mortillaro a observat o semnătură puțin aparentă pe spatele operei: A. Rodin. Obsedată de această descoperire, ea a investigat câteva luni, consultând experți și arhive.

In cele din urmă, aceasta sesizat Comitetul Auguste Rodin, organismul parizian care este autoritar în opera părintelui sculpturii moderne. Și acolo, o mare surpriză ... In colecția de documente, o fotografie arata că Rodin prezenta acest bust al lui Napoleon, care a fost pierdut.

Toate elementele de expertiză au confirmat autenticitatea bustului.

In septembrie 2015, expertul Jerome Le Blay, autorul cataloguluisistematic al lui Rodin, a făcut o excursie la Madison. Câteva secunde au fost suficiente pentru a fi convins de autenticitatea piesei. Toate elementele de expertiză au confirmat: "Piatra corespunde exact pietrelor pe care Rodin le-a folosit atunci", spune Jérôme Le Blay. Specialistul a fost susținut și de urmele de pantograf, instrument folosit curent de sculptor.

Cu toate acestea, identificarea sculpturii, în valoare de 4 până la 12 milioane de dolari, a intrat în preocuparea Fundației Hartley Dodge, care administrează clădirea. "Nu a existat un singur document care să menționeze intrarea sa în clădire", spune Nicolas Platt, președintele instituției. Din motive de asigurare și securitate, conducerea a ascuns timp de doi ani paternitatea operei, înainte de a anunța săptămâna trecută transferul său la prestigiosul Muzeu de Artă din Philadelphia. Inițial, a fost o comandă din partea câtorva patroni.

Această întârziere a clarificat odiseea bustului. Marmura a fost inițial comandată în 1904 de către soția lui John Woodruff Simpson, un avocat proeminent din New York. Cuplul este unul dintre primii patroni care l-au expus pe Rodin în Statele Unite. Dar doamna Simpson nu răspunde. "Transportul marmurei a durat 2-3 ani până la atelierul lui Rodin, așa că este posibil ca între această comandă și 1907/1908, această doamnă să fi fost puțin descurajată", spune Jérôme Le Blay.

In sfârșit, Thomas Fortune Ryan, un prieten bogat al colecționarului, a cumpărat lucrarea în timpul unei trceri prin Meudon, în 1909. Ryan a murit, și s-a pierdut urma bustului după o licitație care i-a lichidat averea, în 1933. De fapt, un comerciant a dobândit bustul în numele lui Geraldine Rockefeller Dodge, moștenitoarea faimoasei familii de industriași și bancheri.

Această moștenitoare, Rockefeller, a construit Memorialul Hartley Dodge, actuala clădire municipală, în cinstea fiului său, mort în 1930 într-un accident rutier din Franța. Ea  a îmbogățit inventarul operelor expuse din colecția sa. "Geraldine Rockefeller a venit în mod regulat să aducă obiecte apreciate, așa cum ați decora casele dvs. de țară cu părți ale casei principale", spune Jérôme Le Blay. Absența registrului favorizează uitarea

            Rodin a fost inspirat de o mască de moarte a împăratului

La nivel artistic, se crede că Rodin a făcut acest bust inspirat de o mască mortuoară a lui Napoleon, pe care a dobândit-o și lucrând cu o sosie a împăratului, așa cum a făcut-o și pentru a reprezenta pe Balzac . In studiile ipsosurilor păstrate la Muzeul Rodin, Napoleon are "o față mai puțin războinică", spune autorul catalogului. "In marmura finală, el are un aspect mult mai îndoielnic, mult mai evaziv".

"Bonaparte nu mai este un tânăr general victorios în creștere și nu este încă împăratul francezilor care cucereste Europa prin zdrobirea a totul din calea lui. Statuia este gravată cu următoarea inscripție: Infășurat în visul lui.

3300 DE COPII SALVAȚI

          In perioada 3-6 aprilie 1975, un numar impresionant de 3300 de nou-nascuti si copii au fost transportati din Saigon către destinații precum Statele Unite, Canada, Australia si Franța. Se pare că aceasta a fost una dintre cele mai mari operațiuni de salvare a copiilor din lume și a fost organizată de compania aeriana Pan Am.

          Acest zbor deosebit a salvat mii de vieți fiindcă totul se petrecea in mijlocul războiului din Vietnam iar voluntarii au adunat toți copiii din orfelinate într-un singur avion Pan Am. Pe cei mici i-au pus in cutii mici de carton pe care apoi le-au prins de scaune.

         Mai apoi aceste cutii au devenit simbolul unor vieți în deplină siguranță, fapt care urma sa devină realitate peste doar câteva ore de zbor.
        Echipajele Pan Am, care au participat in acele zboruri își aduc aminte, și acum, cu ochii in lacrimi, de copiii, care au fost salvați. Unii din ei au fost imediat adoptați de colaboratorii companiei. Compania aeriană Pan Am nu mai există de mult, dar datorita acelei operațiuni, a reușit să schimbe radical viața a mii de copii. Este minunat că a existat acea companie. Și a fost nemaipomenit că au existat acele baby-box, cu ajutorul cărora copiii au putut fi scoși din ghiarele iadului”