ORAŞE MODERNE PĂRĂSITE

 

In lumea larga exista cateva locuri moderne, insa abandonate. Le cunoastem sub numele de orase-fantoma. Invariabil, in spatele fiecaruia se ascunde o poveste interesanta. Unele, asemenea orasului chinezesc Beichuan, au fost victimele unei calamitati naturale. Altele, cum este cazul orasului San Zhi din Taiwan au fost parasite din motive mai degraba ezoterice. Nemiscarea care inconjoara aceste foste asezaminte umane pare aproape palpabila. In contrast cu linistea asurzitoare care domina aceste taramuri, zumzaiala omniprezenta si haotica agitatie umana care caracterizeaza marile metropole este cu atat mai greu de imaginat.

Beichuan.

In luna mai a anului 2008 autoritatile chineze au anuntat posibila mutare a orasului intr-o zona apropiata, abandonand locatia originala. Motivul nu este greu de inteles: Beichuan a fost una dintre cele mai afectate locatii de catre cutremurul care a avut loc in luna mai a anului 2008 in China. Numarul persoanelor care au cazut victime calamitatii naturale s-a ridicat la 50 000. In urma cutremurului, 80% dintre cladirile orasului au fost distruse, iar putinele care s-au incapatanat sa ramana in picioare devenisera nesigure.

Beichuan urma sa fie parasit in totalitate, deoarece costurile reamenajarii lui ar fi fost mult prea mari, prin urmare solutia optima a parut sa fie relocarea supravietuitorilor. Orasul care in urma cu mai bine de un an numara cateva zeci de mii de locuitori urmeaza sa fie transformat intr-un parc memorial, deoarece locul aflat atat de aproape de epicentrul cutremurului a ramas in continuare foarte vulnerabil.

Beichuan este unul dintre cele mai "proaspete" exemple de oras-fantoma, insa numarul lor este cu mult mai mare. Nu de fiecare data calamitatile naturale au fost cele care i-au alungat pe oameni din cuibul lor, au existat si cazuri cu mult mai ciudate, cand uitarea s-a asezat peste memoria colectiva a localnicilor. Iata o scurta trecere in revista a unora dintre cele mai cunoscute orase-fantoma.

Humberstone si Santa Laura, Chile

Orasul a fost fondat in 1862 in jurul unei mine de nitrati din La Palma, desi denumirea de Humbersone nu a venit odata cu infiintarea sa, ci mult mai tarziu, in 1925, cand a fost botezat cu numele managerului minei, care a adus prosperitatea asezarii. Atat Humbersone, cat si Santa Laura, orasul invecinat, au profitat la maximum de perioada in care comertul cu nitrati era la mare cautare.

In vremurile lor bune, orasele se intretineau de pe urma mineritului si a centrului de procesare, foarte activ in anii '30 si '40. Nitratii reprezentau un ingredient esential in componenta ingrasamintelor, insa odata cu obtinerea salpetrului, unsubstitut sintetic mult mai ieftin, perioada de aur a celor doua orase a inceput sa se apropie de sfarsit.

Activitatea mineritului a alunecat pe o panta descendenta si, odata cu diminuarea cererii, Humberstone si Santa Laura au intrat intr-un lung si sigur declin. Locuitorii au inceput sa abandoneze orasele, putin cate putin, plecacand in cautarea unei vieti mai bune. Pe nesimtite aproape, orasele s-au golit. Doar trei decade au fost necesare pentru ca cele doua asezari, odata prospere si pline de viata, sa se transforme in orase-fantoma.

Acestea au ramas aproape nemiscate de cand ultimii locuitorii s-au mutat in alte orase, mai norocoase. Nisipul uscat al desertului trece cu usurinta prin scoli si teatre abandonate. Chiar si in fabrici, masinariile uzate amintesc de muncitorii care le manuiau odinioara, iar casele, mai darapanate, inca se incapataneaza sa ramana in picioare.

Insa, povestea celor doua asezari nu se opreste aici. In 1970, guvernul din Chile a declarat atat Humberstone, cat si Santa Laura, monumente nationale, iar in 2005, acestea au fost incluse in World Heritage Sites de catre UNESCO.

Intrarea lor sub aripa UNESCO ar trebui sa le fereasca de distrugerea finala care le ameninta si sa contribuie la conservarea si protejarea acestor spatii-simbol ale umanitatii.

Zone ale oraşului Detroit, SUA

Unele zone abandonate sunt parte integranta ale unor orase populate intens. Cum este posibil ca o metropola sa aiba o "inima" goala? Probabil ca unul dintre cele mai elocvente exemple este cel al orasului Detroit, care gazduieste un cartier total abandonat.

"The Motor City" isi ia denumirea de la rolul central pe care l-a jucat in industria de automobile. Atunci cand Henry Ford a schimbat in anii '20 sistemul liniei de asamblare, facand posibila productia in masa, automobilele s-au ieftinit considerabil, ceea ce a dus la o crestere semnificativa a vanzarilor. Cand toate rotitele economiei se invartesc, orasul prospera. In Detroit acest fenomen s-a desfasurat foarte rapid. In anii '50, cu aproximativ doua milioane de rezidenti, Detroit devenise al treilea oras ca marime din SUA.

Numarul mare de angajati si veniturile considerabile pe care le realiza orasul au dus in scurt timp la ridicarea unor constructii opulente si inalte care marcau orizontul Detroit-ului. Detalii sofisticate de arhitectura rasfatau centrele culturale, teatrele si birourile. Era un oras infloritor, iar cladirile sale reflectau pe deplin puterea si bunastarea generata de industria de automobile.

Cum nicio minune nu tine la nesfarsit, decadele urmatoare, mai cu seama anii '70 si '80, nu aveau sa se arate la fel de ingaduitoare. In aceasta perioada, industria americana de automobile a intrat in recesiune. Odata cu ea, si Detroit-ul, atasat cu un cordon ombilical de puternica industrie, avea sa cunoasca declinul.

In vremurile bune, cei mai mari producatori de masini Chrysler, Ford si General Motors produceau 90% din totalul masinilor vandute in SUA. In 2005, cifra scazuse pana la 40%. Cum puterea orasului se baza exclusiv pe productia de masini, situatia a degenerat constant dupa ce amenintarea producatorilor de masini din afara continentului ajunsese sa bata la portile Americii.

Insa vina nu apartinea exclusiv acestora din urma. Suburbanizarea a constituit o cauza secunda. Pe masura ce oamenii se mutau in afara orasului, banii plecau cu ei. Aceiasi schema s-a aplicat si in cazul producatorilor de masini. Fabricile prosperau pe masura ce comertul prospera. Avand teren la dispozitie, managerii au construit fabrici si au adus facilitati si in suburbii. O intreaga zona a Detroit-ului a fost abandonata, in vreme ce putinele cladiri care inca mai functionau incercau sa nu se lase sufocate de inchiderile in masa. Detroit-ul parea a fi in pragul colapsului.

Proprietarii cladirilor nu au avut incontro si au trebuit sa isi abandoneze proprietatile odata ce si-au dat seama ca nu exista cumparatori sau doritori sa le inchirieze. Ani de-a randul, cladirile de birouri, hotelurile, bisericile, teatrele, casele, fabricile si magazinele au fost abandonate sistematic, pana la parasirea totala. Vandalii au spart geamurile, au mazgalit mesaje pe pereti sau au luat cu ei amintiri arhitecturale. Chiar si depoul masiv de tren arata ca o scoica uitata care mai pastreaza ceva din grandoarea de altadata.

In prezent, se fac eforturi de revitalizare a zonei, insa cei care doresc sa construiasca aici prefera sa darame vechile cladiri pentru a cladi pe locul lor alte monumente ale arhitecturii moderne. Cladirile somptuoase de altadata vor fi culcate la pamant si inlocuite cu parcari imense sau cu noi constructii din sticla si fier.

Insula Hashima, Japonia

Hashima este o insula mica, stancoasa, aflata in apropierea coastei orasului Nagasaki din Japonia. Desi minuscula ca marime, insula nu este deloc lipsita de importanta, fiind furnizorul principal de carbune al Japoniei pentru timp de aproape un secol. Asezata deasupra unui depozit de carbune imens, care se prelungea pana in ocean, Hashima reprezenta in sine o oportunitate excelenta de a face avere, ocazie ce nu putea fi ratata.

Dupa descoperirea asezamantului, insula a fost preluata de catre corporatia japoneza Mitsubishi, si astfel Hashima intra in perioada sa de glorie. Liderii corporatiei au prefereat sa construiasca case noi pentru muncitorii care erau adusi aici, decat sa investeasca zilnic in transportarea acestora pana la Nagasaki. Pentru ca spatiul era limitat, constructia cladirilor a mizat pe inaltime, iar familiile care munceau pe insula traiau in apartamente mici si inghesuite, avand bai si bucatarii comune.

Mai tarziu, au fost construite si alte facilitati indispensabile unui micro-oras in dezvoltare: cinematografe, cabinete medicale, restaurante si baruri. Intregul complex era conectat prin intermediul unor tunele subterane. Varful avea sa fie atins in anul 1959, cand insula Hashima devenise cel mai dens populat oras al lumii cu 5.259 de locuitori. Acest record se traducea prin 835 de locuitori pe o suprafata mai mica de un kilometru patrat.

E greu de imaginat de ce oamenii erau de acord sa vina sa locuiasca pe insula in aceste conditii. Insa nu toata lumea ajungea aici din proprie initiativa. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, guvernul japonez a fortat migratia muncitorilor chinezi si coreeni pe insula. Multi dintre acestia nu mai aveau sa isi revada regiunile natale, prinsi in capcanele subterane.

Terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial avea sa aduca conditii de viata mai bune pentru locuitorii din Hashima. Televizoare, radiouri si sali de cinema moderne au aparut pentru a indulci viata rezidentilor. Insula, candva lipsita de vegetatie, revenea la viata odata cu plantarea gradinilor chiar pe acoperisurile cladirilor. Cu toate acestea, perioada de glorie a Hashimei avea sa fie de scurta durata.

La inceputul anului 1974, exploatarea carbunelui intra in declin. Lumea intreaga prefera acum petrolul ca sursa primara de producere a energiei. Liderii companiei Mitsubishi si-au facut publica decizia de a inchide mina. In numai un an de zile, ultimul locuitor al insulei parasea localitatea, iar insula a fost compet inchisa. In urma au ramas doar relicvele a ceea ce odata a fost cel mai dens populat oras. Cabinetul medical inca mai pastreaza un aparat de raze X si un scaun de examinare, ici si colo se ivesc jucarii rupte si abandonate in colturile apartamentelor la fel de parasite. Tunelele care legau orasul sunt inca traversabile, insa "decorate" cu graffiti. In ciuda unui abandon deja indelungat, Hashima a reusit sa se auto-pastreze destul de bine. Si cine stie… poate ca sortii or sa-i zambeasca din nou, odata cu propunerea oficialitatilor japoneze de a fi introdusa in exclusivista lista UNESCO, World Heritage Sit.

Centralia, Pennsylvania, SUA

In vremurile trecute, Centralia din Pennsylvania putea fi descris drept un orasel prietenos cu 3.000 de locuitori, care se puteau bucura de facilitatile obisnuite: magazine, biserici, hoteluri si baruri. Ca si in cazul altor orase americane, Centralia a fost ceea ce se putea numi un "boomtown". Primii locuitori s-au stabilit aici in 1866, iar asezarea a inflorit rapid, in urma profiturilor obtinute din minerit in partea deluroasa a zonei. In cazul particular al acestui oras, ceea ce l-a ridicat, l-a si daramat.

Declinul a inceput brusc in 1962, fara ca nimic sa il anunte. Niste muncitori au ales sa arda gunoiul intr-o cavitate sapata in pamant, cand au aprins din greseala un depozit vast de antracit pe care, in realitate, fusese construit intregul oras. Odata aprins, focul s-a raspandit de la carbunele local la intreaga retea de depozite, cauzand in cele din urma un urias foc subteran.

Atat oficialitatile orasului, cat si cele guvernamentale au incercat ani la randul sa gaseasca o solutie optima pentru a opri focul de sub oras, insa fara prea mare succes. Tehnici ca dinamitarea carbunelui aprins si desprinderea sa de restul paturii, saparea unor transee in vederea separarii sau inecarea taciunilor cu apa, au dat gres, rand pe rand. Ultima solutie posibila pentru salvarea orasului era saparea unei retele adanci de canale subterane pentru a izola punctele fierbinti. Insa costurile exorbitante pe care le presupunea aceasta actiune au facut ca ea sa nu mai aiba loc vreodata. Astfel incat, solutia finala a fost adoptata: orasul trebuia mutat.

In 1981, cu un subsol care ardea mocnit de aproape 20 de ani, locuitorilor li s-a servit cireasa de pe tort atunci cand pamantul s-a deschis la propriu sub picioarele unui baietel de 12 ani, care a reusit sa fuga pentru a-si salva viata. Din groapa adanca de 45 de metri ieseau libere la suprafata, gaze otravitoare de monoxid de carbon.

Un an mai tarziu, guvernul a alocat o suma de 42 de milioane de dolari, necesara relocarii rezidentilor Centraliei, declarand astfel vechiul oras o cauza pierduta. Majoritatea locuitorilor si-au oferit voluntar ajutorul, astfel incat atunci cand evacuarea era aproape gata, orasul era deja abandonat. Aproximativ 20 de oameni s-au incapatant sa nu isi paraseasca casele, astfel incat ei au ramas captivi benevol intr-o alta lume. Guvernul a inchis drumurile si orice alt acces la oras, izolandu-l efectiv de tot restul Americii. Demersul era menit sa minimalizeze orice pericol reprezentat de o posibila izbucnire a focului la suprafata sau de craparea pamantului.

In prezent, drumurile care nu au fost acoperite de vegetatie sunt marcate de fisuri si cratere adanci din care se insinueaza catre suprafata un gaz otravitor. Multe cladiri au fost fie macinate de foc, fie nivelate pentru a impiedica incendierea lor. Tot ce a mai ramas in picioare din ghinionista Centralia este cimitirul orasului si cateva case, inca locuite.

Pripiat, Ucraina

In data de 26 aprilie 1986 o explozie petrecuta la reactorul numarul patru al centralei nucleare de la Cernobal avea sa schimbe odata pentru totdeauna fata Ucrainei si a Europei de est. Cernobal a ramas in memoria colectiva a omenirii drept cel mai grav dezastru nuclear din istoria productiei de energie nucleara. Radiatiile rezultate in urma exploziei au cauzat mii de decese in Ucraina, Rusia si in tarile invecinate, insa efectele pe termen lung ale acestei catastrofe sunt cu mult mai grave: raspandirea bolilor de cancer, copii nascuti cu malformatii, iradierea pamantului agricol. Toate acestea formeaza o suma de efecte ale unei singure cauze, care la randul lor, genereaza si mai multe efecte negative.

Oficialii sovietici de la acea vreme au fost aspru criticati pentru ca nu au informat imediat populatia asupra riscului ridicat de iradiere la care era expusa. Localitatile apropiate au fost in cele din urma evacuate, iar guvernul a ingradit zona calamitatii.

Orasul in care locuiau majoritatea angajatilor centralei de la Cernobal era de asemenea inclus in aria interzisa. Pripiat, care adapostea un numar de 44.000 locuitori, este localizat la mai putin de 5 kilometri de locul dezastrului. Evacuarea nefericitilor locuitori s-a produs intr-un timp record: mai putin de 60 de ore de la producerea accidentului. Pripiat, devenit in scurt timp oras-fantoma ofera si astazi o priveliste macabra, care aminteste de amploarea si drama unei erori umane, un accident nefericit care pare ca s-a intamplat ieri.

Pamantul pe care a fost construit orasul va ramane iradiat pentru sute de ani de acum inainte si, cine stie, poate chiar si atunci cand pericolul va fi trecut, amintirea exploziei si a mortii care s-a raspandit cu repeziciune va bantui in continuare aceste locuri.

Cativa temerari au decis sa ignore averismentele si au intrat in "padurea interzisa". Fotografiile pe care le-au adus cu ei din cealalta lume dezvaluie peisaje de o tristete coplesitoare. Natura si-a cerut dreptul asupra orasului abandonat de oameni. Si l-a primit. Pripiat este acoperit de vegetatie, in vreme ce animalele salbatice isi fac culcusuri in ceea ce a mai ramas din cladiri. Orasul pare inghetat in timp. Paturi facute, cu cearceafuri odata albe, sali de clasa cu banci, birouri, decoratii, parcul de distractii, toate se afla in acelasi loc in care se aflau in urma cu 23 de ani. Doar vegetatia a inceput cucerirea locurilor in care altadata se aflau strazi. Si oameni.

CRIZA APEI POTABILE PE GLOB

Criza apei potabile poate deveni, in urmatoarel decenii, cea mai mare problema cu care omenirea s-a confruntat vreodata, anunta cercetatorii de la International Water Management Institute, citati de publicatia rusa, Pravda.



China lovită de o secetă dezastroasă





Seceta pe fluviul Yangtze- China



Conform statisticilor ONU, populatia globului va creste de la 6 miliarde de oameni in anul 200o, la aproape 9 miliarde in anul 2030. O singura persoana dintr-o tara dezvoltata poate consuma pana la 3000 de metri cubi de apa intr-un singur an, dar datorita cresterii populatiei si pentru acoperirea cererii de apa va fi nevoie sa descopere surse de cel putin 2000 de kilometri cubi de apa, anunta cercetatorii.



Seceta pe lacul (Marea)Aral - Rusia



„Consumul de apa s-a marit de sase ori in ultimul secol, si se va dubla pana in anul 2050. Deja exista tari care si-a terminat rezervele de apa dulce, iar preturile pentru un asemenea produs cresc cu repeziciune”, declara Frank Rijsberman, director al International Water Management Institute.

Rezultatele studiilor arata ca rezervele de apa dulce ale Pamantul sunt insuficiente pentru a aproviziona toata populatia Terrei. Specialistii sunt deja in alerta si sustin ca masuri pentru ameliorare crizei de apa trebuie luate imediat. Pe lista masurile propuse de acestia se numara si colectarea apei de ploaie in rezervoare uriase, apa ce va fi folosita pentru irigarea campurilor agricole si a serelor.

O problema in plus, considera oamenii de stiinta, o reprezinta poluarea surselor de apa potabila, precum si defrisarea padurilor. „Defrisarea este un factor extrem de periculos in acest moment critic. Flora este inseparabila de circulatia apei, pe cand apa nu mai poate fi gasita intr-un loc in care flora a fost distrusa”, concluzioneaza acelasi Rijsberman.

Cercetatorii au pus la dispozitia presei si o lista sumara a tarilor in care criza apei deja este resimtita de o mare parte a populatiei. In astfel de zone, singura solutie este consumul apei poluate, ceea ce poate duce la aparitia unor puternice focare de boli infectioase: Sudan (12,4 milioane de persoane afectate), Iran – 5,6 milioane, Venezuela – 5 milioane, Siria – 3,8 milioane, Zimbabwe – 2,7 milioane, Tunisia – 2,1 milioane si Cuba – 1,2 milioane.

YEMEN - PRIMA ŢARĂ CARE VA RĂMÂNE FĂRĂ APĂ

Criza ecologica acuta generata de disparitia apei din natura, in urma schimbarilor climatice si a incalzirii globale, a inceput sa faca victime.



Yrmen - Apă dintr-o cisternă aproape secată



Si inca victime la nivelul tarilor. Conform estimarilor specialistilor, in viitorul apropiat, Yemenul va deveni prima tara din lume care va ramane fara surse autohtone de apa. Urmeaza si alte state...



Yemen - capitala Saana



Singurele surse de apa din acest stat arab, constau in camioanele cisterna care gonesc pe soselele tarii, pazite de garzi inarmate cu automate Kalashnikov. Apa de baut a devanit o raritate aici, iar apa pentru spalat este un lux pe care si-l mai permit, in prezent, doar oamenii foarte bogati.



Yemen - o arhitectură unică



Yemenul devine prima tara din lume care ramane fara nicio sursa de apa. Cauzele sunt multiple si rezida, in principal, in schimbarile climatice care au dus la permanentizarea secetei in regiune, cresterea demografica fara precedent, razboiul civil intre cele trei factiuni rivale, precum si desele conflicte tribale. Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, situatia este agravata de secarea ultimului izvor din tara.

Conform estimarilor specialistilor, aceasta stare de fapt va duce la mari migratii de oameni si la conflicte sociale extreme. Cantitatea de apa care-i revine anual fiecarui cetatean yemenit este de doar 100-200 metri cubi, in timp ce minimul international al consumului de apa / an este de circa 1.000 de metri cubi de persoana.



Cistarnă de apă veche de 300 de ani



 

RÂURILE LUMII SEACĂ - LIPSA DE APĂ SE ACCENTUIAZĂ

Cercetatorii din cadrul organizatiei American Meteorological Society trag un semnal de alarma cu privire la rezervele de apa dulce ale omenirii. Conform studiului publicat in Journal of Climate, toate fluviile si raurile lumii prezinta scaderi ingrijoratoare de debit in decursul ultimei decade, situatie care va duce pe viitor la adevarate drame umanitare in multe zone ale lumii.



Colorado - SUA



Conform cercetarilor expertilor in climatologie si hidrologie, singurele zone de pe Terra unde se pastreaza o constanta a debitelor raurilor sunt cele din apropierea Arcticii, aceasta datorita aportului adus primavara de catre zapezile si gheturile care se topesc.



Gange - India



De la Fluviul Galben din nordul Chinei, la Gangele din India sau la raul Colorado din Statele Unite, cercetatorii au stabilit ca aceste trei cursuri de apa din apropierea celor mai mari aglomeratii umane, sunt in declin accentuat. Hidrologii au analizat debitele de apa a peste 900 de rauri pe baza datelor furnizate in decurs de 50 de ani.



Fluviul Galben - China



Rezultatul este ingrijirator. Exista un declin pronuntat al cantitatii de apa dulce care se varsa in oceane. O mare parte a scaderii cantitatii de apa dulce este provocata de activitatile umane in care constructia de baraje, hidrocentrale si intensificarea agriculturii, detin un rol important. O alta cauza importanta este aceea reprezentata de incalzirea globala. Din cauza acestui proces,  cresterea temperaturii aerului dupa perioadele de ploaie, duce intr-un final la cresterea ratei evaporarii. Autorii studiului avertizeaza ca declinul cantitatii de apa dulce va continua nestingherit si va avea repercursiuni serioase asupra populatiei umane mondiale.

APA POTABILĂ - UN LUX IN URMĂTORII 15 ANI

Alaturi de încalzirea globală şi epuizarea resurselor de petrol si gaze naturale, lipsa apei potabile va fi una dintre cele mai stringente probleme cu care se va confrunta omenirea in noul mileniu, au anuntat cercetatori din peste 50 de state ale lumii.
Denumit si “Secolul vitezei”, secolul XX poate fi caracterizat printr-o dezvoltare uimitoare a tehnologiei si a industriilor, depasirea spatiului terestru si o crestere semnificativa a populatiei la nivel mondial.
Reversul medaliei nu a intarziat insa sa apara. Daunele imense cauzate mediului au creat omenirii probleme grave care abia acum incep sa-si arate adevarata fata: incalzirea globala, topirea ghetarilor, subtierea stratului de ozon, si mai nou, epuizarea resurselor naturale de apa.

O noua amenintare 

Odata cu triplarea populatiei la nivel mondial, consumul resurselor de apa a crescut de nu mai putin de 6 ori. In acelasi timp, se preconizeaza ca in urmatorii 15 ani, pamantul va avea cu 50% mai multi locuitori, fapt care, alaturi de urbanizarea si industrializarea accentuata a asezarilor umane va avea consecinte grave asupra mediului si asupra vietii, anunta organizatiile mondiale.
In prezent, risipa de apa a atins valori nemaintalnite.Una din cinci persoane nu are acces la apa potabila, insemnand 1,1 miliarde de oameni, doua din sase traiesc in conditii improprii de igiena, ceea ce s-ar traduce in 2,6 miliarde de oameni, iar 3 900 de copii mor in fiecare zi macinati de boli cauzate de apa infestata pe care o consuma. In acelasi timp, nu mai putin de 88% dintre maladiile intalnite in prezent sunt provocate de lipsa igienei si consumul apei poluate.

Viktor Danilov-Danilyan, profesor in cadrul Academiei de Stiinte din Rusia, care se ocupa in mod special de aceasta problema, considera ca este usor de prezis perioada in care criza apei va lovi intreg mapamondul.
Se estimeaza ca aceasta va lovi prima data Africa, Estul Mijlociu, Sudul si Sud Estul Asiei. Doua dintre cele mai populate tari, China si India, vor suferi, de asemenea, de lipsa apei, in ciuda rezervelor naturale de apa potabila pe care le detin in prezent.
Exista si tari care detin mari cantitati de apa: Brazilia, Rusia, Canada si Australia. Este foarte probabil ca in curand, acestea sa incheie acorduri cu tarile mai putin norocoase, in ideea de a imparti aceste rezerve.
Cresterea accelerata a populatiei impune majorarea consumului de apa, ceea ce are ca rezultat scaderea rezervelor pe zi ce trece. Criza se va declansa, cel mai probabil, in jurul anilor 2020 - 2025, aproximativ jumatate din populatia globului urmand sa fie grav afectata de aceasta. Poluarea rezervelor de apa si nenumaratele incalcari ale normelor ecologice nu fac decat sa intensifice reducerea rezervelor de apa de pe Pamant.

Neajunsurile tehnologiei 

Agricultura este domeniul in care se foloseste cea mai mare cantitate de apa, peste 70% din consumul mondial. Consiliul Natiunilor Unite estimeaza ca peste numai cativa ani omenirea va avea nevoie de un volum de apa cu 17% mai mare decat rezervele existente in prezent pentru a hrani toata populatia globului.
Industriile se inscriu si ele in randul marilor consumatori. O termocentrala care genereaza o putere de un million de kilowati consuma un metru cub de apa anual, pe cand o centrala nucleara care genereaza aceeasi putere consuma 1,6 kilometri cubi de apa pe an. Pentru a obtine o tona de otel sunt necesari 20 metri cubi de apa, o tona de hartie necesita utilizarea a 200 metri cubi de apa, iar aproximativ 5000 de litri de apa sunt folositi pentru a obtine doar un kilogram de orez.
Tehnologia moderna pompeaza apa cu ajutorul unor sisteme care ajung sa polueze jumatate din rezerva de apa potabila, aproximativ sute de kilometri cubi de apa pierzandu-se in fiecare an.

Marul discordiei 

Lipsa rezervelor de apa si preconizarea disparitiei unora dintre ele in anii urmatori au dus la accentuarea tensiunilor dintre anumite tari, ale caror teritorii sunt traversate de catre aceeasi sursa de apa. Mai mult de 260 bazine ale raurilor din intreaga lume sunt impartite de doua sau mai multe tari. In absenta unor intelegeri sau a unor institutii care sa controleze aceasta situatie, se nasc des dispute intre conducerile acestor tari, fiecare incercand sa-si impuna propria viziune asupra controlarii si exploatarii resurselor de apa.

Cele mai cunoscute conflicte sunt cele dintre Siria si Irak, din 1974, privind constructia unor hidrocentrale pe fluviul Eufrat ; procesul dintre Ungaria si fosta Cehoslovacie, din 1992, privind drepturile asupra apelor Dunarii, caz care a ajuns la Curtea Internationala de Justitie precum si tensiunile dintre Coreea de Nord si cea de Sud, sau cele dintre Egipt si Etiopia.

Salvarea resurselor de apa 

Numeroase programe au fost demarate si implementate pentru a conserva si proteja resursele de apa disponibile. Pentru a reusi, anumite masuri vor fi impuse:

• garantarea dreptului la apa
• descentralizarea responsabilitatii in ceea ce priveste resursele
• dezvoltarea “know-how”- ului la nivel local
• cresterea si imbunatatirea fondurilor destinate proiectelor de protejare
• evaluarea si monitorizarea resurselor de apa

Mai devreme sau mai tarziu, oamenii vor invata sa pretuiasca apa. Foarte multi cercetatori sunt deja implicati in proiecte care urmaresc aducerea icebergurilor dinspre Antarctica catre Peninsula Arabica. Seicii arabi investesc dolarii obtinuti de pe urma petrolului in desalinizarea apei marii, care se obtine prin intermediul unei tehnologii foarte costistoare. Canada deja a inceput sa foloseasca ghetarii din Groenlanda pentru a obtine apa potabila, in timp ce China si-a indreptat atentia spre rezervele de gheata din Himalaya.

Precizări


- O familie americana foloseste, in medie, peste 150 de litri de apa zilnic. In acelasi timp, o familie din Africa foloseste numai 15 litri de apa pe zi.

- Numai 0,007% din totalul apei de pe Pamant poate fi utilizata de catre populatia globului ca apa potabila.

- Pretul pentru un metru cub de apa desalinizata este de peste 50 de centi americani. Israel, Statele Unite, Bermuda, Australia, Singapore, China, India si Pakistan sunt tarile care folosesc sisteme de desalinizare a apei oceanice.

- Folosirea ghetarilor pentru obtinerea apei potabile nu reprezinta o varianta de durata, multi dintre acestia urmand sa dispara in urmatorii 20 de ani datorita incalzirii globale.

- In India, fluviul Gange este singura sursa de apa potabila pentru mai mult de 500 de milioane de oameni.

PLANTE OTRĂVITOARE IN PREAJMA NOASTRĂ

1. Leandrul

 

Desi arata ca o planta inofensiva si foarte frumoasa, nu va lasati inselati de culorile placute ale leandrului.
Leandrul este una dintre cele mai otravitoare plante, cultivate in gospodarii.
Planta creste in tufe bogate si are flori deosebit de frumoase si de aceea există tentaţia sa fie cultivate. Insa daca se face acest lucru, trebuie avută mare grijă sa nu fie atinse sau sa mancate frunzele sau semin,ele.Acestea sunt foarte toxice si provoaca probleme intestinale si dureri puternice. De asemenea, leandrul poate provoca probleme de inima, proasta circulatie, frisoane, atacuri cerebrale, coma si chiar moarte.In India exista multe cazuri in care oamenii au incercat sa se sinucida cu leandru.

2. Merisoare verzi

Specia de copac Hippomane Mancinella este printre cele mai otravitoare din lume – originara din Florida, aceasta s-a extins in Bahamas, Caraibe, America Centrala si Spania, unde poarta numele de „merisoarele mortii”.
Fructul nu este singurul element toxic, copacul fiind in intregime nociv atat pentru oameni, cat si pentru animale. Consumarea fructelor, care semana cu merele, cauzeaza moartea, iar copacul nu este nici un bun adapost pentru ploaie, deoarece apa il face sa secrete o substanta albicioasa, care, in contact cu pielea, o arde. Nici lemnul nu este bun de ars, deoarece fumul produs este foarte toxic si poate provoca orbire si probleme respiratorii.

3. Matraguna

Aceasta planta are mai multe denumire, inclusiv Belladonna, Ciresele mortii si Murea Diavolului.
Atat fructele cat si frunzele sunt extrem de toxice si se cunosc cazuri in care copii au murit dupa ce au mancat doar doua fructe.Aceasta este una dintre cele mai toxice plante din Emisfera Vestica, iar consumarea fructelor duce la delir, halucinatii, pupile dilatate, sensibilitate la lumina, tahicardie, dureri de cap, eruptii ale pielii si convulsii.
Daca nu primesc antidotul la timp, cei care mananca aceste fructe, vor muri din cauza problemelor de respiratie si al ritmului alert al inimii.

4. Ricinul

Uleiul de ricin este un cunoscut digestiv. Desi are un gust oribil, nu este daunator organismului, insa veti fi surprinsi sa aflati ca o singura boaba a plantei din care este fabricat poate sa omoare un om in doar cateva minute.Atunci cand uleiul de ricin este produs sunt indepartate multe componente toxice ale plantei, pentru a fi sigur la consum.
Norocosii care nu mor din cauza boabelor plantei, se pot astepta la simptome precum: greata, ameteala, tahicardie, atacuri cerebrale si tensiune scazuta – simptomele pot tine cateva saptamani.

5. Cucuta

Aceasta planta creste in zone cu o clima temperata si se gaseste si in Romania, de obicei in camp sau pe marginea apei.
Este cunoscuta drept "cea mai violenta planta din America de Nord", iar otrava se gaseste in radacinile plantei. Atingerea sau ingerarea lichidul care curge din radacina plantei cauzeaza pe loc atac cerebral si moarte. Oare Socrate cu ce a fost otrăvit ?

6. Tisa

Tisa, sau "Taxus baccata", este unul dintre cei mai periculosi copaci din lume, care creste in padurile din Europa.
Cu exceptia fructelor, tot copacul este toxic. Tisa era folosit pe vremuri, de catre medicii naturisti, pentru inducerea avortului, insa din pacate rezultatul era de obicei mortal atat pentru mama, cat si pentru fat.
Consumul plantei cauzeaza infarct si moarte. Efectul se manifesta repede si nu exista antidot.

7. Rubarba

Desi unii oameni consuma radacinile acestor plante, cand vine vorba de frunze, situatia este foarte diferita... chiar fatală.
Mâncatul în cantitati mari de frunze de Rheum poate cauza dificultati in respiratie si arsuri ale cavitatii bucale si a gatului.
Simptomele isi fac aparitia in aproximativ o ora de la consum si includ: convulsii, hemoragii interne, coma si moarte.

8: Laurul Daphne

 

Acesta planta este specifica pentru Europa si Africa de Nord si este o specie foarte vasta de plante, avand atat plante parfumate cat si plante otravitoare.
De obicei, ingerarea catorva seminte ale acestei plante cauzeaza colica intestinala, coma si moarte.

9. Dieffenbachia

 

Probabil numele nu va spune nimic, dar poza este mai mult decat lamuritoare. Exista foarte multe case in care un ghiveci cu Dieffenbachia troneaza triumfator langa o usa sau in sufragerie.
Trebuie stiut ca Dieffenbachia este o specie din zona padurilor tropicale, este o planta decorativa care are frunze mari, ovale, alungite, de culoare verde cu pete albe.
Printre cele mai intalnite simptome in cazul intoxicatiei gasim incapacitatea de articulare a cuvintelor, greata, voma si ameţeala.

10. Ciumafaia

Prima planta folosita vreodata pentru a cauza moartea, in Statele Unite, a fost ciumafaia – folosita de americani impotriva trupelor britanice.
Ciumafaia, numita si trompeta diavolului, iarba dracului sau clopotii iadului, este o planta foarte comuna, chiar şi pe la noi, însă consumul ei este mortal.

Alte cinci plante despre care se ştie mai puţin că au erect otrăvitor

1. Craciunita (Euphorbia pulcherrima)

Pentru inceput o sa prezentam un exemplu care este destul de cunoscut tuturor. Craciunita este o planta ornamentala, cunoscuta si denumita in acest fel deoarece infloreste in preajma Craciunului. Planta are de obicei frunze rosii si verzi si face flori de culoare roz. Exista in schimb foarte multe combinatii cromatice.
Trecand de aspectul pe care Craciunita il are, trebuie sa mentionam ca planta este destul de toxica. Persoanele care au inghitit frunze din aceasta planta s-au plans ca au suferit de diaree si de eruptii pe piele. In unele cazuri, persoanele care au atins frunzele si pe urma au dus mainile la ochi au suferit de tulburari de vedere temporare.
In cele mai multe din cazuri, pacientii care s-au prezentat la doctori din cauza intoxicatiei cu aceasta planta sunt copii.

2. Iedera (Hedera helix)

Acesta planta este probabil cea mai intalnita planta cataratoare din Europa. Si in Romania foarte multe persoane care au curte, sau chiar si la bloc, prefera sa “orneze” un perete cu iedera.
Fiind o planta cataratoare, aceasta creste foarte repede si se extinde foarte mult. Atata timp cat vremea este calduroasa, planta este mereu verde.
Trecand la aspectul pe care nu multi il cunosc, iedera este in acelasi timp si o planta otravitoare.
Si de aceasta data copiii sunt cei care sufera cel mai mult. Frunzele de iedera provoaca halucinatii si febra. In multe cazuri au fost inregistrate simptome ca delirul, iritatii ale pielii sau basici in zona gurii.

3. Aloe Vera

Stim ca majoritatea dintre voi nu o sa fie de acord cu faptul ca Aloe Vera este toxica. De aceea mentionam ca nu vrem sa convingem pe nimeni de acest lucru, ci doar sa prezentam niste fapte reale.
Aloe Vera este o planta care contine in interior o seva. Este usor de recunoscut, deoarece este o planta spinoasa, care are aspect de cactus si care produce niste flori galbene.
Aloe Vera a fost folosita înca de pe vremea incasilor pentru tratarea arsurilor, dar si acestia au stiut cum sa manipuleze planta si ce sa aleaga din ea. In concluzie, nici tulpina si nici seva care este interiorul plantei de aloe vera nu sunt toxice, ci membrana care se regaseste intre tulpina si seva .
Cei care au inghitit planta in forma bruta au raportat ameteli severe, diaree, eruptii pe piele si colorarea urinei in rosu (nu de la sange).

4. Azaleea (Rhododendron spp)

 

 

 

Aceasta planta este foarte cunoscuta si apreciata in intreaga lume. Florile pe care Azaleea le dezvolta pornesc de la alb spre roz puternic si emana un miros incantator. Ce sa mai spunem, este o minunatie in curtea oricarei gospodine care vrea sa faca impresie buna.
Pe cat de incantatoare este Azaleea pe atat este de periculoasa in cazul in care frunzele sunt inghitite. Fata de plantele prezentate mai sus, adaugam pe lista de primejdii si moartea, in acest caz. Simptomele intoxicatiei cu frunze de azalee pornesc de la voma, salivatie excesiva, umezirea exagerata a ochilor si a nasului, dureri abdominale, probleme respiratorii, paralizia mainilor si picioarelor si intr-un final coma care duce la deces.

 

5. Leandrul (Nerium oleander)

Frumosul leandru din gradina ascunde un secret urat: este usor toxic. Bineinteles, in cazul in care este inghitit. Si aici trebuie sa mentionam ca in general copiii sunt cei care cad prada tentatiei de a gusta un pic din „tufa aceea care face flori roz si frumoase”.
Trecand de capitolul gluma, trebuie sa stiti ca leandrul este o planta foarte periculoasa, iar intoxicatia poate duce foarte usor la deces. In primul rand simptomele sunt: diaree si deshidratare rapida, palpitatii ale inimii, lesin, puls scazut, care intr-un final duc la coma.
Un aspect foarte des intalnit este aceala ca leandrul ingerat provoaca depresii cu tendinte de suicid. Chiar daca pare absurd, bagam mana in foc ca nu este de gluma.