CELE MAI RISCANTE AŞEZĂRI DIN LUME

Cele mai periculoase locuri de pe Planetă includ văi cu vulcani în erupţie, zone cu temperaturi de gheaţă, lacuri ucigaşe şi păduri dense. În regiunile respective, viaţa este incredibil de grea pentru fiinţele omeneşti. În ultimii ani, locuitorii acestor zone s-au mutat în locuri mai sigure.

Vulcanul Vezuviu, Italia

Vezuviu este unul dintre cei mai periculoşi vulcani, situat în parcul naţional cu acelaşi nume din Campania, Italia. În mod normal, un vulcan erupe sau explodează o dată la 20 de ani, dar ultima erupţie a acestui vulcan a avut loc în 1944. Pericolul este amplificat de faptul că milioane de oameni trăiesc în apropierea craterului.

În 79 î.Hr., o erupţie a vulcanului a distrus oraşul Pompeii, ale cărui ruine sunt un important punct turistic în sudul oraşului Napoli. În ultimii ani s-au făcut eforturi de mutare a locuitorilor în zone mai sigure, pentru a reduce dimensiunile dezastrului ce vor veni odată cu următoarea erupţie.

Polul Nord, Rusia

Locuitorii din Verkhoiansk au proclamat oraşul ca fiind cel mai friguros din lume. Este greu de contestat acest titlu, având în vedere că temperaturile medii de aici sunt între -40 şi -50 grade Celsius, minima înregistrată în februarie fiind de -69 grade Celsius.

În trecut, Verkhoiansk era o destinaţie a exilului, utilizată mai întâi de ţari, iar mai târziu de sovietici. In 2002, populaţia din Verkhoiansk atingea cu greu 1.500 de locuitori, fiind una dintre cele mai mici aşezări ruseşti.

Muntele de Foc din Indonezia

Vulcanul Merapi sau „Muntele de Foc" din insula Java fumegă şi în cele mai destinse perioade, fumul ajungând la 3.000 de metri înălţime. Merapi a erupt de circa 60 de ori în ultimele cinci secole, ultima revărsare fiind în 2006.

Erupţia din 1994 a provocat peste 60 de decese, oamenii au arşi de vii din cauza unui nor de gaz fierbinte. În 1930 a avut loc un dezastru de amploare: peste 1.000 de oameni au murit când Muntele de Foc a împroşcat cu lavă în jurul său pe o suprafaţă de circa 20 kmp. Dezastrul s-a produs din cauza faptului că mult prea mulţi oameni locuiau aproape de conul vulcanic.

Cu toate aceste episoade din trecut, astăzi trăiesc circa 200.000 de locuitori în jurul vulcanului Merapi, iar aproximativ 120 de milioane de locuitori ai insulei Java au căminele lângă 22 de vulcani.

Furtunile din Haiti

Unul dintre cele mai mari oraşe haitiene - Gonaives, a fost răvăşit de patru cicloane tropicale, într-o singură lună. Furtuna tropicală Fay, uraganele Gustav, Hanna şi Ike, toate aceste dezastre naturale cu nume prietenoase au scufundat sub noroi oraşul de pe coastă, provocând circa 500 de morţi. Dar cu adevărat terifiant a fost uraganul Jeanne, din 2004, când întreaga lume a fost şocată de moartea a peste 3.000 de haitieni.

Gonaives este predispus tragediilor atât din motive naturale, cât şi din cauza activităţilor locuitorilor. Localizat în zona de coastă din Golful Gonave, din Caraibe, oraşul este poziţionat pe un platou uşor inundabil atunci când râurile din zonă se umflă. De parcă aceste condiţii naturale nefavorabile nu ar fi fost îndeajuns, haitienii defrişează dealurile din jurul oraşului, deoarece principala industrie în zonă este producţia de cărbune. Astfel că la primele ploi, dealurile o iau la vale, Gonaives trezindu-se îngropat în nămol.

Lacul Kivu, între Republica Democrată Congo şi Rwanda

Graniţă între Congo şi Rwanda, Lacul Kivu are o suprafaţă de aproximativ 7.000 kmp şi este unul dintre cele trei lacuri africane comparabile cu bombele cu ceas. În adâncurile acestui lac zac sub presiune circa 250 milioane de metri cubi de dioxid de carbon, împreună cu 65 milioane de metri cubi de gaz metan. Eliberarea acestor gaze în atmosferă ar semăna moarte printre cele două milioane de africani care trăiesc în bazinul lacului Kivu.

Îngrijorarea este cu atât mai mare, cu cât celelalte două lacuri africane cu resurse naturale asemănătoare au provocat catastrofe de amploare. În 1984 au murit aproape 40 de oameni lângă lacul Monoun, din cauza unei erupţii de dioxid de carbon. Fapt ce nu a anticipat dezastrul din 1986 - 1,6 milioane de tone de dioxid de carbon au erupt la suprafaţa lacului Nyos, formându-se un nor toxic pe o raza de 30 km, în urma căruia şi-au pierdut viaţa 1.800 de persoane şi zeci de mii de animale.

Specialiştii în geologie se tem că o calamitate provocată de lacul Kivu este aproape, ţinând cont că resursele acestuia sunt de o mie de ori mai mari decât conţinea lacul Nyos atunci când s-a produs erupţia limnică. Un raport al Programului de Mediu al ONU a numit cele trei lacuri „Lacurile Ucigaşe ale Africii".

Maldive, Insulele Efemere

Maldive, o confederaţie de peste 1.100 de insule din Oceanul Indian, reprezintă un pericol asupra locuitorilor, încât preşedintele Mohamed Nasheed a declarat că relocarea întregii populaţii este principalul scop al mandatului său.

Statul are cea mai mică altitudine din lume (2,3 metri), ceea ce face să fie foarte mare probabilitatea ca insulele să fie înghiţite de apele oceanului. Studiile arată că Maldive reprezintă una dintre cele mai tinere mase de pământ ale lumii, cu o durată de viaţă ce scade pe zi ce trece.

În urma tsunami-ului din 2004, 10% din teritoriul ţării a devenit nelocuibil şi o treime dintre locuitori a rămas fără adăpost. Astfel că banii câştigaţi din turism sunt investiţi în relocarea populaţiei, principalele zone spre care se orientează locuitorii sunt India şi Sri Lanka.

Capitala Mondială a Uraganelor, Insulele Cayman

Cele trei insule - Grand Cayman, Cayman Brac şi Little Cayman, formează Insulele Cayman. Acest teritoriu britanic reprezintă un paradis fiscal şi un centru financiar global, ceea ce face ca mai mult de 40% din populaţie să fie reprezentată de expaţi. De asemenea, este o destinaţie ideală pentru scufundări, insulele fiind înconjurate de nenumărate recife de corali.
În acelaşi timp, Grand Cayman are renumele de a fi „capitala mondială a uraganelor", deoarece oraşul este lovit de un uragan o dată la aproximativ doi ani, conform statisticilor. Un sfert din teritoriul insulei a fost înghiţit de ape în 2004, când s-a abătut o furtună cu viteze ale vântului de 240km/h (uraganul Ivan). Pagubele s-au ridicat la circa 2 miliarde dolari, 85% dintre clădiri fiind avariate. Din fericire, au existat doar două decese.

Aleea Tornadelor, Oklahoma

Coridorul interstatal 44 este între oraşele Oklahoma şi Tulsa, zonă cu peste un milion de locuitori, care se pregătesc în fiecare primăvară de sezonul uraganelor. În ultima sută de ani s-au înregistrat 120 de cicloane, iar 1999 a fost de-a dreptul un an apocaliptic: 70 de tornade au lovit statele Oklahoma, Kansas şi Texas, provocând distrugerea a aproape 10.000 de locuinţe. Valoarea pagubelor a fost de peste un miliard de dolari, dublată de pierderile de vieţi omeneşti.

În ultimii 60 de ani, cea mai lungă perioadă fără tornade a fost de cinci ani. Dar în următorul an, 11 tornade s-au abătut năprasnic asupra coridorului I-44.

Deşertul târâtor din China

Pe vremea bunicilor, Ţinutul Minquin era raiul fermierilor, cu unul dintre cele mai fertile pământuri din zonă. Situat în nord-vestul provinciei chineze Gansu, teritoriul a avut parte de o secetă de zece ani, la care s-a adăugat schimbarea cursului râului Shiyang. Astfel că zona a început să se deşertifice, ajutată fiind de influenţele vecinilor: deşertul Tengger (în sud-est) şi deşertul Badain Jaran (în nord-vest, deşertul cu cele mai înalte dune din lume).

În ultimii 60 de ani, numărul locuitorilor din Minquin a crescut de la circa 800.000 la peste două milioane, timp în care deşerturile vecine au micşorat suprafaţa teritoriului locuit, înghiţind peste 250 de kilometri pătraţi. Din 2004, specialiştii au notat o avansare a deşerturilor cu 10 metri/an, furtunile de nisip desfăşurându-se în peste 130 zile/an. Terenurile arabile locale au scăzut de la 930 kmp la 155 kmp, lăsând fermierii din zonă fără activitate, ceea ce a dus la demararea unor programe guvernamentale de relocare a populaţiei.