PLANUL HIPPODAMIC

Planul hippodamic  în urbanism, este un tip de organizare a orașului în care străzile sunt rectilinii și se întretaie în unghi drept, creând insule de formă pătrată sau dreptunghiulară.

Adjectivul hippodamic este un derivat al numelui arhitectului antic grec Hippodamos (498-408 e. A), considerat ca unul dintre părinții urbanismului și ale cărui planuri de amenajare erau caracterizate prin străzi rectilinii și largi care se întretaie în unghi drept.

Planul de tip hippodamic a fost folosit prima oară în oraşul Mohenjo Daro (dispărut), din India, cu 4500 de ani în urmă. Casele în acel oraş erau situate de o parte şi de altă a străzilor, cu pereţii din spate îndreptaţi spre stradă pentru a feri gospodăria de soare şi de praful de la căruţe. Orașul avea la cea vreme și un sistem de canalizare eficient.

Planul central al orașului Le Havre recontruit după cel de al 

Doilea Război Mondial