Sculptura CHIPUL LUI DECEBAL X

Chipul regelui dac Decebal, ultimul rege al Daciei, este un basorelief înalt de 38 la 55 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România. In privinţa dimensiunilor statuii lui Decebal, există mai multe estimări, care variază între 38 şi 55 m, o posibilă sursă a acestei neclarităţi fiind probabil dificultatea de a aprecia unde se opreşte statuia propriu-zisă, care foloseşte creasta muntelui pentru celebra căciulă de tarabostes a lui Decebal.

Basorelieful este sculptat într-o stâncă răsărită dintre păduri și abruptă la mal de ape ale unui braț al lacului de acumulare reținut de marele baraj de la Porțile de Fier.

Acest chip de piatră a marelui apărător al pământului Daciei este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri și istoricul amator naționalist devotat, Iosif Constantin Drăgan, a fost cel care a promovat și a finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 - 2004.

Ca şi alegerea limbii latine pentru inscripţia Decebalus Rex, Drăgan fecit (Regele Decebal, făcută de Drăgan) alegerea locului de glorificare a regelui dac este minunat, în mijlocul unei nature întunecate de păduri seculare.

Deşi sculptura în stâncă muntelul e întâlnită încă din antichitate, o culme a ei fiind superbul mausoleu de la Petra (Iordania), sursa de inspiraţie a unei asemenea întreprinderi o reprezintă cel mai probabil memorialul Rushmore. In muntele Rushmore din SUA, statul Dakota de Sud, au fost sculptaţi patru preşedinţi americani de cea mai mare importanță (George Washington, Thomas Jefferson, Theodore Roosevelt şi Abraham Lincoln). Memorialul american are doar 18 m înălțime, deci jumătate din înălţimea chipului lui Decebal, dar se bucură de o mult mai mare promovare și mândrie națională.

Sculptarea efigiei lui Decebal în munte a durat zece ani și la operă au lucrat 12 persoane în frunte cu Florin Cotarcea. Printre problemele ridicate au fost traversarea apei din golful Mraconia şi escalada cu unelte şi materiale. Accidentele nu au lipsit: mai mulţi muncitori au supravietuit căderii de la înălţime, iar altul, unei muşcături de viperă. Pentru sculptură s-au folosit o tonă de dinamită. Lucrarea are şi unele imperfecţiuni vizibile la o analiză atentă: placa din piatră care reprezenta nasul risca să cadă, aşa ca a fost dinamitată şi înlocuită cu beton, la fel de vizibilă fiind şi cimentarea mustăţii.

După cum s-a amintit, lucrarea a fost finanţată de controversatul miliardar Iosif Constantin Drăgan, un simpatizant al mişcării naţionaliste, care a cultivăat moştenirea dacică a românilor. Iosif Constantin Drăgan, care a trăit în Italia cea mai mare parte a vieţii, este bănuit că a fugit din ţară cu bani aparţinând Mişcării Legionare. In Italia, unde a creat imperiul Butan Gas, s-a manifestat ca un admirator al lui Nicolae Ceauşescu şi al direcţiei sale protocroniste (o formă de naţionalism cultural, care susţine întâietatea contribuţiilor româneşti în mai multe domenii, uneori uzând de dovezi documentare discutabile).

Afacerile de anvergură pe care le-a derulat cu regimul lui Nicolae Ceauşescu i-au atras lui Iosif Constantin Drăgan şi suspiciunile de legături cu Securitatea comunistă. După Revoluţie, Drăgan a finanţat mai multe cărţi, publicaţii şi fundaţii care au propus o reevaluare favorabilă a contribuţiei avute de vechii daci, de Mişcarea Legionară sau de mareşalul Ion Antonescu. 

Cu o avere care s-a apropiat de 1 miliard de dolari, Drăgan a figurat mai mulţi ani în statistici drept cel mai bogat român. A fost căsătorit cu fiica generalului Guşă, un personaj cheie în revoluţia din 1989, acuzat împreună cu generalul Militaru, de legături cu KGB-ul. După moartea lui Drăgan, o parte din avere i-a fost revendicată în instanţă şi de un fiu nerecunoscut de acesta în timpul vieţii. Sculptura de lângă Orşova l-a costat pe Drăgan mai mult de un milion de euro.