Statuile Lui RAMSES al II-lea la Templul Mare de la ABU-SIMBEL X

Complexul arheologic de la Abu Simbel, situat în zona de sud numită Nubia (Egipt), este format din două temple tăiate direct în piatră în timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Complexul, remarcabil prin masivele statui de piatră ale lui Ramses al II-lea și ale soției sale celei mai iubite , Nefertari, face parte din Nubian Monuments UNESCO World Heritage Site. A fost construit de Ramses al II-lea în secolul 13 e.A., pentru a-și intimida rivalii nubieni și pentru a comemora celebra bătălie de la Kadesh.

Victoriile repurtate de faraonul anterior, Seti I și de succesorul acestuia Ramses al II-lea împotriva hitiților au condus la acumularea unor mari bogății și a unui număr mare de sclavi. Aceasta a facilitat continuarea construirii templelor uriașe din zona muntoasă și sudică a văii Nilului, la sud de localitatea acuală Assuan.

Marele templu este considerat cel mai frumos templu ridicat de faraonul Ramses al II-lea. Fațada templului are 33 metri înălțime, și 38 metri lățime, fiind păzit de patru statui gigantice ale lui Rameses al II-lea. Sus, pe fațadă este sculptat un șir de babuini, zâmbind răsăritului. Deasupra intrării este inscripționat numele regelui Ser-Ma'at-Ra, iar între picioarele giganticelor statui se găsesc mai multe sculpturi mai mici ale familiei lui Ramses al II-lea: mama sa, Mut-tuy, soția sa iubită, Nefertari, precum și fii și fiice ale lui. Statuile faraonului sunt reprezentate în poziție așezată și au o înălțime de 20 de metri (în pozișie verticală ar atige probabil 30 de metri).
Pe pereții templului este descrisă bătălia de la Kadesh, purtată de Ramses cu hitiții. Este un templu unic și datorită modului în care Soarele luminează patru statui din interiorul templului, statui ale Ra-Harakhte, Ptah, Amun-Ra, și Rameses II, zeificat, doar în două zile din an, 21 februarie, ziua regelui, și pe 22 octombrie, ziua încoronării sale.

In anii de după 1950 s-a hotărât construirea unui nou baraj, mai sus de Assuan. Astfel avea să apară lacul Nasser. Dar asta însemna dispariția multor temple. Prin planul UNESCO s-a stabilit strămutarea a 12 temple. 10 dintre ele au fost dezasamblate piatră cu piatră și mutate pe terenuri mai înalte. Abu Simbel era cioplit însa în stâncă și a trebuit depusă o muncă aproape supraomenească pentru mutarea sa, cu 65 de metri mai sus, ca altitudine. Cele 2000 de blocuri uriașe de piatră au fost tăiate și mutate cu 200 de metri mai departe, acolo unde se construise un nou munte. Două bolți de ciment au ajutat la refacerea templului. Ele au fost acoperite cu pietră de format divers și cu nisip, dând impresia unul deal sterp de deșert. Mutarea templului a durat mai mult de 4 ani (1964 - 1968) și s-a avut grijă de orientarea lui față de soare. Chiar dacă orietarea nu este identică, soarele luminează în continuare zeitatile sculptate în interior, dar cu o zi mai târziu față de datele inițiale (21 februarie și 22 octombrie). Cu ajutorul UNESCO și a țărilor implicate in acest proiect, apele nu au putut înfrange voința faraonului care a cioplit în stâncă dovada nemuririi sale.

Pentru ajutorul dat, Egiptul a donat țărilor implicate în proiectul UNESCO templele mai mici ce fuseseră salvate. Astfel că în Mertopolitan Museum din New York se află Templul din Dendur, în Muzeul Rijksmuseum van Oudheden din Olanda se află Templul din Taffeh, iar în Parque del Oeste, din Madrid, se afla Templul din Debod.