MONUMENTUL DESCOPERIRILOR - Lisabona , Portugalia - 1960 X

Monumetul a fost ridicat în 1940 de arhitectul Joje Angelo Cottinelli Telmo și de sculptorul Leopoldo de Almeida, cu ocazia Expoziției Universale Portugheze. Impunătorul complex sculptural de pe malul nordic al fluviului Tajo,  din cartierul Belem al Lisabonei, care prezintă o caravelă cu trei pânze ridicate în vânt, îl are la proră, respectiv în punctul cel mai înalt al monumentului, pe Infantele Henric Nvigatorul, care ține într-o mînă o machetă de corabie și în cealălaltă o hartă. Infantele Dom Henriche Navegator (1394-1460) nu a urcat niciodată pe o punte de navă care să plece pentru a naviga în largul oceanului.

Fiind pasionat de navigație, acest prinț al Portugaliei a înființat un observator și o școală de navigație pe Capul Sf. Vincent, la Sagres, punctul cel mai sud-vestic al Portugaliei. In jurul său a adunat un grup de specialiști în navigație, meseriași și geografi. Aici a fost proiectat un nou tip de navă, numită caravelă. El a finanțat și expedițiile de-a lungul coastei Africii de Sud.

Expedițiile sale au descoperit arhipelagurile Azore și Canare și a ajuns până în Golful Guineei, pe coasta vestică a Africii. Nu mult mai târziu, navele portugheze au reușit să ocolească Afica pe la sud și ajungă în India și în insulele indoneziene și în alte puncte îndepărtate ale Asiei sud-estice și chiar în Japonia.

Monumentul din Lisabona a fost realizat inițial din materiale perisabile și plasat în Praca do Imperio, dar a fost demolat în 1943. Proiectul mărețului monument a fost reluat în 1960, pe când Portugalia era condusă de dictatorul Salazar. Monumentul este plasat pe malul drept al fluviului Taho nu departe de revărsarea lui în ocean, loc de unde plecau expedițiile navale. Alături, spre ocean, se află vechiul și pitorescul Turn Belem, construit între anii 1514-1520, din ordinal regelui Manuel I-ul pentru întărirea apărării.

Lucrarea are o înălțime de 52 de metri, o lungime de 46 de metri și o lățime de 20 de metri.. Pe lângă epocalul și vizionarul, Henric Navigatorul, aflat în axul compoziției, dominând talazurile estuarului fluviului Tajo, se află pe ambele laturi ale monumentului statui robuste în alto-relief, în număr de 32, statui ce reprezintă personaje representative pentru marea epocăa descoperirilor , câte 16 pe fiecare latură, cea de est și cea de vest.

De contemporani au fost alese figure emblematice de navigatori, piloți navali, suverani ce au susținut expedițiile navale, oșteni, matematicieni, plasticieni, cronicari, poeți și misionari, toți contribuind la Gloria și puterea imperiului portughez de peste mări. Toate personajele sculptate sunt conferite cu avânt, încredere, speranță, siguranță de sine, hotărâre, forță, effort și pioșenie.

Pe latura de est, de la stânga la dreapta, în spatele infantelui se remarcă regale Alfonso al V-lea, Vasco da Gama, Alfonso Goncalves Baldaia, Pedro Alvares Cabral (descoperitorul Braziliei), Fernardo Magellan (mai correct Fernao Mangalhaes), Nicolau Coelho, Gaspar Coerte-Real, Martin Alfonso de Sousa, Joao de Barros (scriitor), Estevao da Gama, Bartolomeo Dias (primul navigator care a trecut pe la Capul Bunei Speranțe), Diego Cao (primul care a atins cursul fluviului Congo), Antonio de Abreu, Alfonso de Albuquerque (guvernatorul Indiilor portugheze), Sfântul Francisc Xavier (misionar în Goa și China).

Pe latura vetică  a monumentului, cea mai fotografiată, se poate menționa marele poet, ostaș și aventurier, Luis de Camoes, autorul celebrului poem național Lusiada, ce este figurat printer alți căpitani de vas, piloți, exploratory și călugări franciscani, sau dominicani.

In monument se poate urca cu un ascensor pe platforma de la 52 de metri înălțime, ca și când vizitatorul s-ar afla în postul de observație pe un catarg de caravelă. De acolo se poate admira nu numai perspective peste ape și ținuturile Lisabonei ci și o mare roză a vânturilor, împreună cu o hartă a lumii, desenate cu mosaic pe esplanda dinpreajma monumentului, cadou făcut Portugaliei de Africa de Sud.