Vladimir Rosulescu - Curiozităţi: PEȘTERILE AJANTA

Există mai bine de 1,200 de temple sculptate în stâncă în India. Mai bine de 1,000 dintre acestea sunt localizate în vestul statului Maharastra, India. Altele sunt situate în nord-estul statului Bihar și Karnataka până în sudul statului Mharastra, foarte puține fiind împrăștiate în alte state.

In pesterile Ajanta din Maharashtra, India, sunt monumente sculptate în piatră datând din seculul al doilea era antică. Aceste monumente sunt considerate a fi capodopere ale artei religioase budiste. In anii 480 e..N. aceste peșteri au fost părăsite de către oameni. Sculptate direct din stâncile în formă de potcoavă din jurul râului Waghora, Peșterile Ajanta sunt practic mai multe viharas (locuințe de asceți) și chaitya-grihas (monumente funerare), fiind localizate în vestul statului Maharashta din India, la doar 55 km de Jalgaon și 105 km de faimoasele Peșteri Ellora, din orașul Aurangabad.
In urmatorii 1300 de ani au fost bine ascunse în spatele junglei și nu au mai fost vizitate până în primavara anului 1819, atunci cand un ofițer britanic a urmărit un tigru și a dat peste acestea. Cercetand prima peșteră nu a gasit nimic, decat lilieci si vizuini ale altor animale dar , capitanul Smith și-a scris numele cu creionul pe unul din pereti, iar acest însemn se poate vedea chiar și azi la o privire mai atentă.

Ca simbol și mărturie a peste 700 de ani de istorie budistă stă peștera Ajanta, situată la mai puțin de 2 ore de orașul istoric indian Aurangbad. Peștera prezintă o structură arhitectonică ce este compusă din 32 de grote tăiate în piatra dealurilor de către muncitori care au folosit doar ciocane și dălți. Dăltuind meticulos piatra, meșterii au sculptat opere artistice fantastice din piatra bazaltică a pereților.

Templele au fost sculptate de către hinduși, jainiști și buddhiști, părerile oficiale în legătură cu vechimea lor punctând începutul către anul 300 e.A, însă marea lor majoritate au fost realizate undeva între secolul 4 e.N și secolul 9 e.N. Totuși, potrivit unor autori, unele dintre acestea sunt datate într-o perioadă mult mai îndepărtată, în care înțelepți antici au construit labirinturi ce crează alte peșteri, care încă nu au fost descoperite.

In Ajanta, declarată parte a patrimoniului cultural UNESCO, în anul 1983, se dezvăluie o imagine mai clară a câtorva fațete a vieții străvechi a Indiei, a credințelor religioase ale timpului, ale operei artistice a meșterilor, a oamenilor simpli, dar și o imagine a climatului politic și economic al perioadei.

In prăpăstii aproape verticale se poate vedea un grup de coloane cu niște modele deosebite, tăiate în granit, indicând intrarea în Chaityas, templele budhiste, și în Viharas, mănăstiri sau locuri de meditație.

Picturile ce acoperă pereții aproape în totalitate impresionează și emoționează totodată. Picturile, apropiate de sanctuare, îl reprezintă pe Buddha, iar în marile sălile ele descriu Jakata, poveștile populare care descriu viețile lui Buddha. Este uimitor să percepi realismul expresiilor și emoțiilor întipărite pe fețe si cum niște artiști necunoscuți, folosind doar unelte rudimentare, au reușit să descrie perspectiva și intensitatea imaginii în lucrările lor.

Ca o curiozitate, aceste Chaityas milenare sunt foarte asemănătoare cu catedralele creștine, cu coloane de piatră, tavan în formă de arc, structuri din bârne de lemn, iar în centru, unde bisericile creștine au un altar, aici se află o statuie uriașă a lui Buddha. Este o asemănare izbitoare între arhitectura acestor spații de cult antice indiene și cea a multor biserici create în Evul Mediu European.

Peșterile Ajanta, faimoase pentru frescele lor buddhiste, în general vorbesc despre viața lui Buddha. Exista 29 de peșteri în total, sculptate într-o stâncă ce este bine ascunsă. Aici au trăit și muncit sute de călugări buddhiști. Există o aură de mister în legăturp cu aceste fresce magnifice. Ele sunt atât de bogate în culoare și strălucire, având o profunzime ce este atât sofisticată dar și neobișnuită.

Artiștii au folosit o vopsea luminiscentă necunoscută ce face ca statuile să iasă în evidență și să pară vii. Atunci când se sting luminile, în mod gradat, figurile de pe ziduri încep să pară a fi tridimensionale, ca și cum ar fi din marmură. Secretul acestui efect fantastic obținut prin folosirea acestei vopsele luminiscente este unul necunoscut azi.