SCULPTURĂ ECVESTRĂ

Sculptura ecvestră, imaginea artistică a calului și a călărețului, a ocupat un loc privilegiat, secole de-a rândul, in domeniul artelor vizuale. Mai ales in perioada medievala, era reprezentarea simbolica a idealului cavaleresc, a aristocrației, a rangului nobiliar, a războinicului cuceritor – ipostaze asociate puterii si autorităîții. Realizarea unei sculpturi ecvestre este foarte dificila, presupune nu numai talent si imaginatie, dar si mult efort. Fixarea in piatra, dar, de cele mai multe ori, in bronz, a mișcării (calul ridicat in doua picioare, de exemplu), gesturile si atitudinea călărețului, dimensiunile monumentale conferă statutul de opera de arta unei asemenea realizari. Exista sculpturi ecvestre peste tot in lume, unele impresionante prin dimensiune, altele memorabile prin personajul pe care îl intruchipează sau prin celebritatea artistului.

Cea mai mare sculptura ecvestra se afla la aproximativ 50 de kilometri de Ulan Bator, capitala Mongoliei, in pusta asiatica, înfățișându-l pe Ginghis Khan, întemeietorul Imperiului Mongol  (in secolul al XIII-lea) și unul dintre cei mai mari războinici din Orientul îndepartat. In locul unde s-a ridicat monumentul, se spune, Ginghis Khan a descoperit un bici de aur. Statuia are 40 de metri înălțime și se ridică pe un postament circular, înalt de 10 metri, susținut de 36 de coloane care îi semnifica pe cei 36 de regi care i-au succedat lui Ginghis Khan, până la Ligdan Khan. In apropierea monumentului se ajunge pe o scară impresionantă, iar un ascensor face posibil accesul până în spatele uriașului cal al lui Ginghis Khan, de unde se deschide o priveliște de neconfundat a stepei mongole. In interpretarea comună, se crede ca, dacă artistul a ales să reprezinte calul cu un singur picior ridicat, înseamnă ca războinicul (aici, Ginghis Khan) a murit din pricina rănilor dobândite pe câmpul de bătălie (deși istoria consemnează faptul ca marele împarat mongol si-a găsit sfârșitul din pricina unui accident de vânătoare și, pentru a nu se descoperi niciodată locul în care a fost îngropat, au fost uciși toți cei care au făcut parte din cortegiul funerar). Intregul complex, care are in centrul sau această statuie, a fost construit în 2009 și a costat peste 4 milioane de dolari.

Marcus Aurelius - pe Capitoliu

Din punct de vedere artistic, cea mai valorous[ sculptură ecvestră și cea mai veche, în același timp, se spune că ar fi cea a lui Marcus Aurelius, singura aparținând antichității latine, care s-a păstrat până astăzi. De fapt, cea care poate fi văzută, la Roma, pe Capitoliu, de turiștii din toată lumea, este o copie perfectă a celei antice, înfățișându-l pe împăratul roman, din sec.al II-lea e.N, în toată măreția lui, pe un cal care are piciorul drept ridicat. Statuia originală, din bronz, despre care se spune că, initial, era în întregime aurită, se păstrează la Muzeul Capitoliului din Roma. Ea a scăpat  mult timp de furia creștinilor deoarece s-a crezut că ar reprezenta pe împăratul Constantin cel Mare, cel care a dat libertate religiei creștine prin Edictul de la Milano, în 313 e.N.

Philip al IV-lea- regele Spaniei  - Piața del Oriente - Madrid

Sculptura ecvestră reprezentându-l pe Philippe al IV-lea (rege al Spaniei), aflată la Madrid, în Piața de Oriente și aparținând lui Pietro Tacca (artist italian din sec.al 17-lea), este considerată o capodoperă de prim ordin. De dimensiuni impresionante, este una dintre primele care înfățișează un cal cabrat, într-o dinamică a formelor care pare a sfida gravitația. Pentru a asigura echilibrul compoziției, greutatea impresionantă a statuii de bronz se sprijină pe picioarele de dinapoi și pe coada calului, care sunt fixate pe soclu. Statuia a fost inaugurată în 1843.

Juan de Oñate y Salazar (1550-1626) a fost un conchistador spaniol din Noua Spanie, explorator, și guvernatorul colonial al provinciei Santa Fe din Noul México, în viceregatul Noua Spanie. El a condus primele expediții spaniole în Marile Preerii și Lower Colorado River Valley. S-a confruntat cu numeroase triburi indigene în teritoriile lor natale. Oñate a fondat așezări din provinciile din sud-vestul American de astăzi. Statuia, realizată de Reynaldo Rivera, se află în New Mexico.

Statuia ecvestră a lui Petru cel Mare, cunoscută sub numele de Călărețul de Bronz, este un tribut adus fondatorului orașului Sankt Petersburg. Acest monument fascinant este unul dintre cele mai importante obiective turistice ale orașului dar și un adevărat simbol în aceeași măsură.

Statuia regală a lui Petru cel Mare călare pe un splendid cal din bronz a fost un dar al Ecaterinei cea Mare pentru orașul fondat de predecesorul său spre onorarea acestuia. Prințesa de origine germană Ecaterina, care s-a căsătorit cu un Romanov, era dornică de a își întări legitimitatea legându-și numele de acela al fondatorului orașului. In acest scop l-a angajat pe sculptorul francez Etienne-Maurice Falconet pentru a realiza un monument în onoarea fondatorului orașului și al Imperiului Rus. Falconet și-a finalizat capodopera între anii 1768 și 1782 după ce a studiat în amănunt mișcările cailor și ale călăreților pe dealuri și munți.

Piedestalul, Piatra Tunetului, seamănă cu o stâncă și este făcut dintr-o singură bucată de granit roșu. Doar acest bloc de granit cântărește în jur de 1500 de tone și transportarea sa din Golful Finic a durat aproximativ nouă luni. Stânca nu a fost cântărită, masa sa fiind doar calculată pe baza unor estimări ale densității granitului și a dimensiunilor piedestalului. Se spune ca aceasta este cea mai mare stâncă mutată vreodată de om. A fost mutată peste 6 kilometri numai prin forța oamenilor care au lucrat la acest monument; nu s-a folosit nici un animal sau mașinărie de tractat, iar din Golful Finic a fost pusa pe o barjă și transportată pe râul Neva până în Sankt Petersburg.

O inscripție pe lateralele piedestalului spune “Pentru Petru Intâi de la Ecaterina a Doua”; pe una din părți este scrisă în latină, iar pe cealaltă parte în rusă. Petru și calul său, care se ridică pe picioarele din spate, stau în vârful stâncii, cu fața spre Vest și “conduc Rusia înainte”. Se spune ca statuia este cu fața spre Vest deoarece, țările din vestul Europei au fost sursa de inspirație a țarului pentru ideile de reformare a vechiului Imperiu Rus. Un șarpe, simbol al trădării, este călcat în picioare de cal.

Există și multe legende legate de aceasta statuie, una din ele spunând ca atâta vreme cât statuia se găsește în Piața Senatskaya, imamicii nu vor reuși să doboare orașul Sankt Petersburg. Aceasta legendă a determinat oficialitățile orașului să protejeze statuia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial cu saci de nisip și o structură de lemn. Statuia a scăpat de război fără nicio zgârietură.

Monumentul a fost inițial cunoscut sub numele de Statuia lui Petru cel Mare. Numele actual izvorăște dintr-un poem al lui Alexander Pușkin publicat în 1833 și intitulat “Călăretul de Bronz”. In poemul inspirat de marile inundații din 1824, statuia lui Petru I revine la viață și îl urmărește pe protagonistul poemului, pe nume Evgheny.

Statuia ecvestră a lui Napoleon de la Rouen- realizată de Gabriel-Vital Dubray în 1853

Napoleon a fost unul dintre cei mai străluciți oameni care au trăit vreodată, un legislator vizionar și un cuceritor îndrăzneț și genial, care avea sa facă din Franța națiunea dominantă a Europei acelui timp. 
Nici un alt om, cu excepția, poate, a lui Alexandru Macedon, nu și-a influențat atât de decisiv epoca precum a făcut-o Napoleon Bonaparte (1769-1821). Viata lui este aceea a unui om exceptional dotat, care a știut să fructifice la maximum toate oportunitățile oferite.   

Statuia ecvestră a lui Napoleon - Cherbourg - inaugurată în 1858 în prezența lui Napoleon al III-lea. Realizată de Armand Le Veel. Postamentul realizat de Dominique Geufroy.
Napoleon este prezentat în calul său arab Marengo, același pe care împăratul l-a călărit în bătălia de la Waterloo. Napoleon este reprezentat cu vedere spre mare, arătând cu brațul drept portul militar, și nu Anglia, așa cum se crede adesea : "mâna care stă, și nu amenințarea  "

Statuia ecvestră are 5 metri înălțime, 5,5 metri lățime. Se bazează pe un soclu înalt de 4,7 metri și cu o suprafață de 10 X 7,6 metri , cu 64 de blocuri de granit din Flamanville , gravate cu un extract din Memorialul de la Sf . Elena , din data de 15 iulie 1816: "am hotărât să reînnoiesc la Cherbourg minunile din Egipt" , adică o piramidă, bateria Napoleon în centrul marelui baraj , și să se sape un lac Moeris, în exteriorul portului.

Cel puțin până în anii 1950, statuia este înconjurată de grilaj de fier, tot un proiectat de Geufroy, decorat cu pilaștri decorați cu figuri și surmontați de coroana imperială. Urmele de tăiere ale grilajului erau încă vizibile în mai 2001.

Nuno Alvares Pereira - lider militar portughez în sec. 14-15 

Pereira sa distins în luptă, la vârsta de 13 ani, în lupta împotriva spaniolilor cu ocazia invaziei lor din 1373. La moartea lui Ferdinand I al Portugaliei (octombrie 1383), Pereira a devenit un susținător al João de Aviz (mai târziu Ioan I, regele Portugaliei ), fiul nelegitim al lui Ferdinand. împotriva pretențiilor fiicei lui Ferdinand, Beatriz. Căsătorită cu Ioan I al Castiliei, Beatriz, fiica lui Ferdinand, a reprezentat o amenințare pentru independența Portugaliei. In ianuarie 1384 Ioan I a invadat Portugalia. In ciuda faptului că cea mai mare parte a familiei sale favoriza Castilia, Pereira a continuat să sprijine João și a participat la înfrângerea castilienilor în bătălia de la Atoleiros (6 aprilie 1384). A continuat cu acțiuni strălucitoare și eroice în calitate de un comandant pe câmpul de luptă și a obținut demnitatea funcția de conetabil al regatului în 1385.

Cu toate că s-au retras în 1384, spaniolii au invadat din nou în anul următor. Deși forțele sale au fost depășite foarte mult numeric, Pereira i-a blocat pe castilieni și a câștigat o victorie decisivă la Aljubarrota, la 14 august 1385. A continuat să lupte împotriva spaniolilor, până la pacea finală din 30 octombrie 1411. El a dat tot sprijinul, în 1415, pentru expediția prin care s-a capturat de la mauri prima posesiune africană a Portugaliei, Ceuta (în nordul Marocului).

Noul rege Ioan I al Portugaliei l-a răsplătit pe Pereira cu titluri, terenuri și proprietăți întinse. Fiica lui Pereira, Beatriz, s-a căsătorit cu fiul legitim al lui  Ioan I, Afonso, și astfel, a devenit un strămoș al Casei de Braganca, casa conducătoare a Portugaliei. Pereira a construit o casă carmelită la Lisabona, ca împlinirea unui jurământ. După moartea soției sale a intrat și el ca frate, Nuno de Santa Maria, în 1423. A fost beatificat de Papa Benedict al XV-lea la 23 ianuarie 1918, și canonizat de către Papa Papa Benedict al XVI-lea la 26 aprilie, 2009.



Jose I - regele Portugaliei în Praca do Comercio - Lisabona


Praca do Comercio - Lisabona și Arco da Rua Augusta

Cel mai atractiv reper decorativ al pieţei (Praca do Comercio) este statuia ecvestră a Regelui Jose I, care este plasată central. Statuia a fost inaugurată în 1775, şi este una dintre cele mai reuşite lucrări ale lui Joaquim Machado de Castro, notabil sculptor portughez al tuturor timpurilor. Din punct de vedere istoric, importanţa acestei pieţe publice rezidă în faptul că este locul în care Carlos I, unul dintre ultimii regi ai Portugaliei, a fost asasinat, împreună cu moştenitorul tronului, Luis Filipe (în 1908).

Bertrand Du Guesclin - Didan

Bertrand Du Guesclin - Didan

Bertrand du Guesclin (c 1320 -. 13 iulie 1380), supranumit "Vulturul din Bretagne" sau "Câinele negru din Brocéliande", a fost un luptător breton și comandant militar francez în timpul războiului de o sută de ani. El a fost conetabil al Franței din 1370 până la moartea sa. Bine cunoscut pentru strategia lui, el a participat la șase bătălii și a câștigat pe cele patru în care a avut loc comanda. A devenit o personalitate legendară franceză de războinic apărător.



Ștefan cel Mare  - Iași - 1882 - Emmanuel Fremiet
Regele Carol I - București In Romania, una dintre cele mai cunoscute, a fost statuia ecvestra din Bucuresti, a lui Carol I, din Piata Revolutiei, realizata de Ivan Mestrovici, un celebru sculptor iugoslav, inaugurata in mai 1939 si distrusa de comunisti in 1948. Dupa o intreaga “odisee” , inceputa in anii 2005-2006, de reconstituire a monumentului initial, de cumparare a schitelor sculptorului iugoslav, de la mostenitorii acestuia (tentativa esuata), pana la urma, i s-a incredintat sculptorului Florin Codre misiunea de a realiza statuia ecvestra a lui Carol I, pentru a o aseza in vechea locatie, din perioada interbelica. Inaugurarea a avut loc in 2010, dar lucrarea artistului a starnit o multime de controverse, legate de valoarea ei artistica. Acelasi artist a realizat, in 1978, statuia ecvestra a lui Avram Iancu, in piatra, din Targu Mures, pe locul unde s-a aflat o alta sculptura (reprezentandu-l tot pe revolutionarul pasoptist), din bronz, si care a fost stramutata, dupa Dictatul de la Viena, la Campeni (judetul Alba). Regele Carol I - în Piața Palatul (azi Piața Revoluției)

Statuia lui Cosimo I de Madici - Florența - Piazza della Signoria - 1599

realizată de Gianbologna

Statuia lui Cosimo I de Madici - Florența - Piazza della Signoria - 1599

realizată de Gianbologna

Noua statuie a lui Avram Iancu din centrul orașului Tg. Mureș din piatră - 38 de ani 

de la mutarea primeia de bronz la Câmpeni (1940). Realizată de Florin Codre

și plasată tot în Piața Trandafirilor în poziția opusă celei mutate, în fața Catedralei 

Ortodoxe "Inălțarea Domnului".

Statuia  Avram Iancu - Realizată de Ion Dimitrie-Bârlad - definitivată în 1927 și ridicată 

inițial la Tg. Mureș în 1930 în piața Regele Ferdinand (azi Piața Trandafirilor) pe locul 

în care se află astăzi Statuia Ostașului Român. A fost mutată apoi la Câmpeni, în 1940, 

pentru a o salva de sălbăticia ocupanților unguri, ca și alte monumente mutate. 

La Câmpeni a fost mutat și Monumentul Ostașului Român. Monumentul Latinității 

a fost mutat la Turda




Statuia lui Etienne Marcel - 1888 - Antonin Ibrac - în fața Primăriei Parisului



Saint Etienne de Hungrie - fondatorul regatului - 1906 - pe soclu basoreliefuri
din viața regelui.- Monumentul plasat î sud-vest de biserica cu același nume - Buda

17 ani a lucrat Leonardo la opera sa finalizând modelul acum 500 de ani.

In 1482,ducele de Milano, Lodovico Sforza, una dintre figurile cele mai proeminente ale Renasterii, i-a propus lui Leonardo da Vinci să construiască cea mai mare statuie ecvestră. Impozanta statuie a luat contur în via din spatele castelului ducelui pe masura ce Leonardo si discipolii săi pictau Cina cea de taină.  Au fost puse deoparte 70 de tone de bronz pentru a transforma modelul de gips într-unul care să reziste veacurilor. Din nefericire izbucnirea unui război a făcut ca bronzul să fie utilizat pentru tunuri și calul a ramas un model de gips până când orasul Milano a cazut sub ocupatia trupelor inamice (1499). Cu inima frantă Leonardo a asistat cum într-o dimineață arcașii victorioși au luat opera sa ca țintă și au transformat-o în câteva ceasuri într-o gramadă de moloz.

Timpul i-a facut însă dreptate lui Leonardo – valoarea a invins ignoranța – însă au trebuit să treacă cinci secole pentru asta. In 1999 o replică din bronz a calului avănd o inaltime de 7,30 m a fost în sfârsit așezată în fața hipodromului San Siro din Milano. 


Otto von Bismark - Bremen - 1910
Alfred von Hildebrand



Otto von Bismark - Bremen - 1910 - Alfred von Hildebrand



Otto von Bismark - Bremen - 1910 - Alfred von Hildebrand


Erasmo da Narni - numit Gattamelata - Parma - Biserica Sf, Antoniu -Donatello
Piața del Santo - 1453



Erasmo da Narni - numit Gattamelata - Parma - Biserica Sf, Antoniu -Donatello
Piața del Santo - 1453